GHERONTISSA XENI | EXISTĂ OAMENI TOXICI?

De multe ori avem impresia că oamenii din jurul nostru sunt toxici și ne afectează viața, mai ales la locul de muncă. Descoperiți sfatul maicii starețe Xeni de la mănăstirea „Sf. Grigorie Palama” din Grecia, despre cum putem face rai din munca noastră și în locul unde ne aflăm, indiferent de persoanele care ne înconjoară. GHERONTISSA XENI | EXISTĂ OAMENI TOXICI?

Gândurile ne dărâmă

Maica stareță, am dori să ne spuneți cum trebuie să ne raportăm sau să ne folosim, de slujirea la care suntem rânduiți, ca să ne putem apropia mai mult de Dumnezeu?

Orice ascultare am avea putem să o transformăm într-un prilej de a mulțumi lui Dumnezeu. Toate ascultările sunt bune și binecuvântate, numai să se facă cu bucurie, cu supunere bucuroasă și fără gânduri! Dacă o ascultare este mai obositoare, atunci trebuie să pui gândul ca vei oferi obștii roadele acesteia și vei simți bucurie și har.

Eu cred ca cea mai mare problemă nu este greutatea ascultării (munca, în sine), ci gândurile care ne dărâmă. În orice ascultare am fi, se poate să ne ostenim degeaba dacă ne vom lăsa purtați de gânduri. Este și mai greu atunci când ești responsabil pentru o anumită activitate-slujire. Sfinții Părinți spun că cel responsabil trebuie să fie mereu primul în toate, prin dragoste, prin exemplu și prin rugăciune. În același timp, trebuie să țină minte faptul că nu toate sufletele au aceeași rezistență. Nu suntem cu toții în aceeași stare bună duhovnicească și trupească. Atunci când avem responsabilitatea unei ascultări, putem anunța sarcinile care trebuie împlinite în ziua respectivă și putem îndemna la un efort comun mai ridicat, dar întotdeauna să fie fără ceartă sau strigăte. Nu cu nervi.

Cere luminare

Trebuie să cerem mereu de la Domnul să ne lumineze. „Orice pas vrei să faci, cere luminare!”. Acest exercițiu  ne va ajuta să dobândim o dependență față de Hristos și de Maica Domnului, ceea ce este bine. Nu am primit îndemnul: „Cereți și vi se va da?”. Cu cât nu mă voi sprijini pe rațiunea mea, cu atât voi lăsa mereu loc Harului să mă lumineze. Noi trebuie să ne simțim doar ca niște unelte în mâinile lui Dumnezeu. Să spunem: „Doamne, eu sunt dispusă să fiu unealta ta, fă ce vrei cu mine, numai luminează-mă!”. Niciodată nu rezolvăm noi problemele, ci Harul lui Dumnezeu.

Este de mare folos să spunem „Doamne Iisuse…”, în timpul ascultării. Dacă nu ne permite activitatea, putem asculta și o înregistrare cu Rugăciunea. Atunci când am de făcut lucruri importante: să scriu un text, să alcătuiesc un document, mă opresc câteva clipe, mă rog puțin, spun de câteva ori Doamne Iisuse… și apoi îmi continuu activitatea. Ajută mult și să auzim Rugăciunea, atunci când nu putem zice, pentru că urechea înregistrează și se obișnuiește.

Dacă facem activități practice, cum ar fi la grădină, acolo e mai simplu, mintea urcă mai ușor la Dumnezeu. Vezi un broccoli cât de mare și frumos a crescut și zici îndată: „Slavă Domnului!”. Acolo poți să lucrezi cu mâinile, dar sufletul și gura să cânte, să se roage. La o ascultare care implică mai mult exercițiul intelectual este mai greu să te rogi, pentru ca trebuie să gândești.

Ce spun Sf. Părinți despre oamenii toxici?

Avva Dorotei zice că noi, toți, ne aflăm pe circumferința unui cerc și toți privim către punctul de mijloc al cercului, care este Hristos. În măsura în care ne vom mișca spre Hristos, ne vom apropia și între noi, fără îndoială. Cu cât voi fi mai preocupat de propriile păcate, de propria pocăință, cu atât nu voi vedea patimile celorlalți. Nu înseamnă că nu voi vedea greșeli la ceilalți, dar nu mă voi împiedica de ele, ci mă voi raporta la ei cu durere și dragoste.

Sfinții Părinți nu căutau să scape de oamenii „toxici” din jurul lor, ci urmăreau, mai degrabă, prin conviețuirea cu oameni problematici, să scape de spinii propriilor patimi. Cei mai „toxici” oameni din jurul nostru sunt cei mai mari binefăcători ai noștri. Este un adevăr! Atunci când ajungi sfânt –  nu te mai deranjează nimeni și nimic. Faptul că te deranjează când unul, când altul, este primul semn că tu însuți ai probleme lăuntrice nerezolvate.

Să nu căutăm să scăpăm de persoanele incomode, ci să căutăm înlăuntrul nostru pricina pentru care suntem deranjați de acele persoane. Poate sunt captiv în anumite prejudecăți, poate am părerea că sunt mai bun. În cele din urmă, orice om mă poate ajuta să îndrept ceva la mine, să mă curățesc și să mă sfințesc.

Dar de ce avem frica de a ne deschide sufletul în fața duhovnicului sau a maicii starețe?

Aceasta este o frică omenească, din pricina egoismului. Duhovnicește vorbind, nu trebuie să ne temem de ceartă. Cearta este foarte bună și ne este de mare folos. Atunci când avem o rană și mergem la doctor ,pentru că ne doare și sângerează, vom spune doctorului să nu atingă rana, să nu o curețe? Nu! Vom ruga doctorul să facă ce vrea el, numai să vindece rana. Așa este și cu sufletul. Important este să se mântuiască sufletul meu.

(Interviul integral îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 95)