RADU CIUCEANU | DICTATURA ȘI PIERDEREA LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE

Degradarea României post-comuniste

Nicio ideologie, democraţie sau dictatură nu îşi poate dovedi valoarea unei justiţii absolute, unei fericiri asigurate şi nimeni nu-şi poate însuşi perenitatea acţiunilor sale.

Regimul de tristă amintire bolşevico-stalinist  ne-a adus în faţa ochilor  o degradare a funcţiei intelectualilor din ţara noastră, precum şi o degradare uniform accelerată a clasei politice văduvită după cele cinci decenii de marile personalităţi care au dispărut în Gulagul comunist, alăturându-se în chip tragic celor peste 100 de milioane de oameni a căror moarte a fost provocată de utopia comunistă.

Ne găsim în faţa unui asalt – provocare, a unui sistem politic mondial, ocult şi străin  nu numai de tradiţiile umane dar şi de o morală  care trebuie să se impună stăruitor în vremurile de criză de astăzi. Considerăm că intelectualii şi reprezentanţii politici de azi nu pot fi furnizorii benevoli sau plătiţi ai unor instanţe politice sau birocratice, în căutarea şi aservirea  României  unor norme  ce sfidează conştiinţa  şi credinţa noastră creştină.

Politica și morala

Nu există o politică a scopului diferită de cea a mijloacelor. Mijloacele fac parte integrantă din scop, având menirea să-i dea valoare înnobilându-l.

În consecinţă orice cale care este instrumentată printr-o atingere a scopului şi foloseşte mijloace nedemne speţei umane, trebuie respinsă în numele moralei celei mai elementare, cu atât mai mult cu cât ne afişăm partizanii unei democraţii cât mai vizibile.

Dacă vrem să schimbăm lumea  nu putem face abstracţie  de indicatorul moral. Dacă condamnăm anumite procedee politice pentru că ele sunt ineficace, trebuie în primul rând să ne gândim dacă ele sunt imorale, exersează forme degradante şi, în consecinţă, compromit societatea viitorului.

Nu există tortură bună, poliţie bună, nu există o dictatură bună şi cu atât mai puţin genocide  dorite, reuşite sau eşuate.

Există numai dorinţa noastră pentru o societate democrată, liberă şi morală.  Nu se respectă principiul  proporţionalităţii (deopotrivă principiu comunitar şi constituţional român), prin care să se exprime proporţionalitatea între scopul urmărit şi măsurile  necesare pentru îndeplinirea acestuia.

Pierderea libertăților fundamentale

Respingem cu înverşunare orice grup politic care deţine cheia miraculoasă a unei transformări imediate şi automate. Ne opunem categoric oricărei suprimări chiar provizorie în numele libertăţilor reale sau viitoare fără a ne gândi la imensele pericole, la pierderea unor libertăţi fundamentale pentru om şi societate.

Categoric că violenţa face parte din lumea noastră şi nu nutrim iluzia că ea poate să dispară vreodată.

Ea poate însă, să fie redusă la cote minime, epurate de pierderi umane sau compromisuri politice majore.

Misiunea intelectualului

În consecinţă, nu cred că există vreun moment  în istoria planetei noastre când intelectualul poate deveni clientul tăcerii  şi al abandonului. Indiferent de meridianul său el trebuie să gândească că  idealul unei societăţi juste nu este al unei societăţi fără conflicte, fiindcă nu poate exista un sfârşit al istoriei  fără o extincţie a vieţii pe pământ.

Misiunea sa este în cele din urmă în a promova o societate în care critica să fie suverană şi liberă, iar apologetica rizibilă. O societate în care persoanei umane să nu îi fie impusă nicio măsură care să atenteze la drepturile şi libertăţile esenţiale care o definesc ca atare, precum dreptul la libertate şi intimitate, recunoscute nu doar de normele civile, ci şi de cele religioase.

Ca atare, ne pronunţăm în consensul unanim al celor care au simţit stigmatele dictaturii de orice fel, că acceptarea unui regim de control naţional sau planetar ar fi similară cu o întoarcere în peşterile din Neanderthal, cu o asasinare vădită şi expresă a condiţiei umane.