STAREȚUL SILUAN DIN NEW MEXICO | CUM SĂ NE PĂZIM DE INVIDIE ȘI CERTURI

Lupta cu gândurile

Cum putem lupta cu gândurile invidiei?

Sfinții Părinți, în special Avva Evagrie pe care-l admir foarte mult, spune că acestea sunt simple gânduri. Dacă ne dăm seama de la început că acesta este doar un gând ne putem spune: „E doar un gând”. Sf. Evagrie vorbește despre diferitele etape ale instalării gândului.

La început, simțim un fel de energie subtilă, fină a gândului. Și chiar înainte de a ne da seama ce este, putem să ne debarasăm foarte repede de el, dar dacă îi dăm voie să crească și el se asociază și cu imaginile, devine conceptual și intrăm în dialog cu gândul, atunci pierdem rugăciunea din inimă și odată cu rugăciunea și pacea.

Deci, să stăm și să spunem doar: „Doamne, ai milă! Doamne, nu vreau gândul aceasta!”. Și la început gândurile sunt foarte puternice pentru că oamenii nu luptă cu ele. Trebuie să vorbim cu Dumnezeu despre această luptă: „Doamne, mă lupt cu gândul acesta. Doamne, ajută-mă să am trezvie față de gândul acesta! Mă lupt cu invidia, cu demonul invidiei și doresc ajutorul unui înger, bineînțeles al unei virtuți, al milei, să vină să mă ajute și să mă pot lupta în continuare”.

„Doamne, ajută-mă să nu-l judec!”

Cum să te comporți cu aproapele care te minte și care se folosește de tine?

Atunci când cineva e împotmolit în păcat, mințind, manipulând și mai ales când tu ești ținta acestor minciuni sau manipulări, e o povară foarte grea. Hristos, într-adevăr, a purtat batjocura tuturor și tot El ne-a spus că prin răbdare vom câștiga sufletele noastre. Trebuie să ne rugăm pentru cel care ne minte și care ne manipulează, spunând: „Doamne, ajută-mă să nu-l judec!”.

Am avut și eu un moment în viața monahală în care m-am luptat cu un frate care se purta cu mine într-un fel pe care nu-l înțelegeam. Am fost la stareț și i-am spus: „Știți, chiar am o luptă cu fratele acesta”. El mi-a spus că cineva din familia lui era pe moarte și că era zdrobit sufletește și se lupta, dar într-un mod care nu era bun cu acea persoană față de care avea o mulțime de resentimente. Deci, nu eram eu cauza zbuciumului lui, ci boala din sufletul lui.

De aceea, trebuie să arătăm milă față de astfel de persoane pentru că nu știm niciodată ce e în sufletul lor și poate că mila și compasiunea noastră față de ele, le vor vindeca sufletul. Dacă răspundem cu cuvinte dure la duritatea cuvintelor lor, atunci vrăjmașul va crește ura.

Firea noastră cea căzută iubește drama. Deci, când celălalt e supărat și dorește să înceapă un conflict, când va vedea că eu nu sunt interesat să intru în această dramă, atunci îi va trece. Prin urmare, să fim buni și înțelegători!

Cum dobândim pacea?

Cum să ne păstrăm pacea când ne este tăiată voia?

Când nu ne facem voia, trebuie să avem imediat pace. Nimeni nu trebuie să se supere, pentru că dispare duhul rugăciunii. Avva Evagrie spune că nimic nu distruge mai mult duhul rugăciunii decât supărarea. Deci, dacă voia mea este tăiată, să Îi mulțumim Domnului. Nu trebuie să trăiesc potrivit gândurilor și dorințelor mele. Să avem acea încredințare că facem voia lui Dumnezeu!

Este foarte greu pentru că atunci când venim la mănăstire, încă gândim destul de lumește și nu vedem înțelepciunea care se află în tăierea voii noastre. Vedem în Scara Sfântului Ioan Scărarul că vechii călugări erau foarte bucuroși că puteau face voia altora pentru că aveau în interiorul lor această tăiere a voii. Și în felul acesta, ajungeau la Împărăția lui Dumnezeu.

Deci, dacă voia mea este tăiată și ne înfuriem, înseamnă că în interiorul nostru nu avem acea înțelegere a tăierii voii și ar trebui să ne smerim: „Doamne, mai am foarte multe de învățat despre cum să-Ți fac voia”. Să nu ne descurajăm, să nu ne înfuriem pentru că atunci când te înfurii, nu te simți bine. Când ne este tăiată voia, ar trebui să aflăm pacea și să mulțumim Domnului că suntem puși pe calea cea dreaptă.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 74)