P. ATANASIE ȘTEFĂNESCU: Privește mereu înainte!

Vă oferim spre lectură o scrisoare plină de noblețe și delicatețe a Părintelui Atanasie Ștefănescu, medicul lui Hristos din temnițele comuniste și monah înflăcărat al lui Hristos la mănăstirea Petru Vodă. Scrisoarea este dedicată unei tinere adolescente care începea cu sfială și sensibilitate să descopere adevărurile vieții. Un cuvânt de îmbărbătare și curaj pentru tinerii sensibili și curați la suflet. P. ATANASIE ȘTEFĂNESCU: Privește mereu înainte!

Iubită copilă, Claudia

Privindu-ți mereu efigia, de multe ori m-am simțit îndemnat să-ți scriu. O fac acum. Știu că nu îmi vei răspunde, așa cum ai făcut și până acum. Îți spun că scrisoarea mea nu te obligă la răspuns. Deci, fii liniștită, citește-o! Timpul meu este riguros drămuit și cu toate acestea, îți acord și ție o frântură. Eu am multă corespondență chiar și cu alți copii pe care îi simpatizez, pe care îi iubesc și mă rog pentru ei.

Îți scriu despre unele valori pe care tu la vârsta ta nu le cunoști, dar pe care este imperios necesar să le cunoști și fără de care nu poți avea o perspectivă mare în viață și nu te poți realiza. Să știi, copilă dragă Claudia, că în viață sunt valori ESENȚIALE, IMPORTANTE și SECUNDARE. Depinde pe care din aceste valori te axezi ca să te realizezi. Esențial este să crezi în Dumnezeu.

Până nu vei înțelege că există și o altă dimensiune a existenței noastre, nu vei putea realiza nimic major. Toate operele mari, de artă ale lumii sunt create în numele lui Dumnezeu și inspirate de Dumnezeu. Orice operă, de orice fel ar fi: filosofie, literatură, dramaturgie, poezie, muzică, sculptură, muzică, pictură, arhitectură se măsoară cu sentimentele pe care le provoacă în om. Dacă nu provoacă sentimente nobile, vibrație emoțională care să-l facă mai bun pe om, nu este operă majoră. Și egiptenii au creat piramidele care de 40 de secole sfidează omenirea, dar nu stârnesc decât admirație.

La greci, în cetatea antică, Atena, cine nu credea în zei era socotit ciuma cetății. Deci,  esențial este să crezi în Dumnezeu!

Important și secundar în viață

Importantă este profesia. Dar oricât de bine vei fi realizat profesional, dacă nu ai realizată și viața de familie, îți frânge aripile și nu poți să zbori.

Secundar e tot ce ține de biologic: ne reproducem, ne nutrim, ne îmbrăcăm, ne distrăm, ne, ne… Și din nefericire, cei mai mulți oameni trăiesc în secundar: politică, sport, femei, modă ș.a.

Copilă dragă, Claudia, axează-te pe valorile esențiale și pe cele importante! Numai așa vei reuși!

Seniorul, dl. inginer Marian E. mi-a spus că îți scriu lucruri care depășesc puterea ta de înțelegere. Poate că așa este. Dar eu nu pot oferi decât esențe concentrate. Mi-e groază de surogate, de secundare. Tu nu ești un copil obișnuit, o mediocritate oarecare. Și sunt convins că ești conștientă de asta. Dar, să ai mereu în vedere ce spune Kypling: „Chiar dacă te plimbi cu regii, să nu-ți pierzi modestia”.

Însemnele nobleții

Modestia, naturalețea și simplitatea sunt însemnele nobleții. Noblețea, prin blazare nu este importantă, e moștenită. Noblețea prin comportare e importantă. Despre acest capitol, am multe de spus.

Să știi, copilă dragă, că semenii noștri orice îți iartă, dar când te vei detașa de ei prin virtute, talent sau altă însușire pe care ei nu o au, asta nu-ți mai iartă! Viața are multe fațete: unele sunt abjecte. Tu ești copil cu sufletul curat, să te ferești de tot ce nu este curat. Așa cum nufărul curat crește din noroi, tot așa și tu să te păstrezi imaculată cu suflet de crin, în orice mediu te-ai afla. Aurul poți să-l îngropi în pământ, tot aur rămâne, nu oxidează. Dar să fii așa cum am scris mai sus: cu modestie, cu eleganță, cu simplitate, nu ostentativ.

Privește mereu înainte! Numai lașii dau înapoi

Am aflat cu amărăciune de incidentul de care ai avut parte. Să-l dai uitării, să nu se însămânțeze în tine! Privește mereu înainte! Numai lașii dau înapoi. Am vrut să-ți scriu de Sfintele Sărbători. Având mai multă corespondență (am primit un braț și am expediat un braț), n-am putut să te cuprind și pe tine. De aceea, îți urez acum:

Mă rog lui Dumnezeu,

Cerând îndurare

Și în vis să te ningă cu flori

Să-ți fie cerul numai albastru

Mereu deschis întru fericire!

Și să te trezești în zori,

Începând o veșnică zi

Ce se numește MÂNTUIRE!

Același dintotdeauna și pentru totdeauna,

Monah Atanasie, care te iubește niciodată îndeajuns!

10.01.2007

Mănăstirea Petru-Vodă

(Extras din Revista Atitudini Nr. 70)