Întristarea bună și întristarea rea
Spunem, adeseori, că întristarea care este după voia lui Dumnezeu, hrănește sufletul. Unul care se căiește, care plânge, care varsă lacrimi amare de căință, și nu de nemulțumire, acela se folosește.
Alții, în special femeile, vin la spovedit și încep să se plângă. Eu rămân însă insensibil și neafectat. Văzând aceasta, se opresc și ele văzând că nu mă mișcă. Mă iertați că spun acestea. Da, sunt văicăreli. Asta nu folosește. Când este plâns, când sunt lacrimi, când este durere de pocăință, pe de o parte strivește sufletul și ies lacrimile, pe de altă parte hrănește sufletul. În timp ce întristarea egoistă, întristarea demonică deoarece aduce deznădejde, consumă sufletul.
Stresul mamei
Așa este și stresul. Dacă vă arde sufletul pentru starea copilului dumneavoastră, dacă vă doare sufletul după Dumnezeu, pentru copilul dvs, lucrul acesta este ceva foarte sfânt, atât pentru dvs cât și pentru copilul dvs.
Dacă, însă, durerea și necazul sunt din slăbiciune și din iubire de sine, atunci devine stres și consumă sufletul.
Câte femei nu suferă pentru că fiii lor nu au apucat pe drumul cel bun? Suferă foarte mult. De ce? Pentru că și-au făcut vise. Și spuneau, așa cum spun acum copiii părinților, mamei sau tatei: „O să vedeți când voi avea eu copiii mei, cum am să-i educ, nu așa ca voi!”.
Deci, mama a visat că atunci când va avea familie și copii, aceștia nu vor fi ca ceilalți. Vor avea educație bună și vor fi exemplu și pentru ceilalți. Din păcate copiii au ieșit întocmai de-a-ndoaselea decât a visat și a așteptat mama. Lucrul acesta o rănește, o expune, o smerește și nu o lasă să se liniștească. Zi și noapte este neliniștită, este stresată, nu cumva mai poate să salveze ceva. Stresul acesta îi mănâncă sufletul.
Cum alungăm stresul
Pe când, dacă privește lucrurile corect, de îndată vine eliberarea…
Dacă te copleșește stresul, nu este după Dumnezeu. Stresul, într-o ultimă analiză, se naște pentru că lucrurile nu se întâmplă după voia noastră. Altfel, omul nu s e stresează. În momentul în care ai orice fel de stres, indiferent de unde provine el, de îndată ce te smerești și spui: „Doamne, binecuvintează să fie precum vrei Tu!”, și le lași pe toate în voia lui Dumnezeu, de îndată stresul dispare ca și cum ar fi fost inexistent. Pentru că stresul este cu adevărat inexistent.
Dacă ești stresat nu ai smerenie.
(Extras din cartea, „Stresul, cum se naște și cum se vindecă”, de Arhim. Simeon Kraiopoulos)
Foto credit: doxologia
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.