CUM ALUNGĂM STRESUL? ARHIM. SIMEON KRAIOPOULOS

De ce ne simțim din ce în ce mai obosiți? De ce generația noastră a devenit așa de încărcată de stres? Ce este stresul și cum se naște el, de fapt? CUM ALUNGĂM STRESUL? ARHIM. SIMEON KRAIOPOULOS

Cum se naște stresul?

Noi singuri ne creăm toate chinurile prin care trecem în lumea aceasta. Desigur, întrucât colaborăm unul cu celălalt, noi îi supărăm pe unii, alții ne supără pe noi. Nedreptățim noi pe unii, după cum alții ne nedreptățesc pe noi.

Pentru că fiecare se gândește la interesul său, fiecare vrea să trăiască în dauna celuilalt, fiecare se iubește numai pe sine însuși. În cele din urmă toți suportăm din partea celorlalți ceea ce suportăm. Totuși prima și cea mai adevărată cauză suntem noi înșine.

Cum abordăm răul ce ni se întâmplă?

Dacă-l întâmpinăm ca oameni ai lui Dumnezeu, luând în calcul pronia lui Dumnezeu, ca pe ceva despre care Dumnezeu știe, pe care-l controlează și-l îngăduie pentru binele nostru… Dacă întâmpinăm răul cu cunoștințele duhovnicești pe care le avem, ca pe ceva care ne va fi de folos, nu trebuie deloc să ne rănească și atunci nu va fi niciun stres.

Să învățăm de la copii cum să nu ne stresăm

Copilul mic, în principiu nu are niciun stres. Stresul îl au cei mari, de îndată ce conștientizează responsabilitatea pe care o au pentru ei înșiși, responsabilitatea pe care o au în viața lor. Aceia au stres. Copilul nu se stresează. Care este motivul pentru care copilul mic nu are niciun stres? Nu numai pentru că rațiunea, mintea lui nu sunt încă mature, ci pentru că se încrede în mama și în tatăl lui.

Un copil care nu are mamă și tată, care nu are pe nimeni, plânge, plânge, până când își dă sufletul plângând. Dar când are mamă și tată care îi zâmbesc, care-l țin în brațe, care-l hrănesc, care are grijă de el, acel copil nu mai are nicio problemă. Și lumea întreagă să piară și copilului acestuia nu-i pasă.

Chiar este posibil să ne încredințăm lui Dumnezeu

Când omul se încredințează în felul acesta lui Dumnezeu, nu mai are nici el stres. Chiar este posibil lucrul acesta. Vă rog să luăm aminte, pentru că nu este ceva imposibil. Este foarte posibil. Orice om, orice probleme sau greutăți ar avea, se poate încredința lui Dumnezeu, așa cum se încredințează copilul mic tatălui său. Astfel te preia Dumnezeu. Ba chiar mult mai mult. Mult mai mult se îngrijește Dumnezeu de omul său, decât se îngrijesc părinții de copilul lor.

Și mult mai liniștit decât se simte copilul în brațele părinților săi, se simte omul care se lasă în mâna lui Dumnezeu… Aceasta nu înseamnă că omul nu își face treburile sale. Își va face treburile sale, își va pune mintea la contribuție, va transpira și va trudi din greu. Nu sunt treaba sau transpirația acelea care-l consumă pe om. Nu este oboseala cea care îl epuizează. Pe omul în ziua de azi în mod deosebit îl epuizează, îl consumă stresul pe care și-l face singur.

(Extras din cartea „Stresul – Cum se naște și cum se vindecă”, de Arhim. Simeon Kraiopoulos, Editura Bizantină)