SF. ILARION FELEA | TRANSFORMAREA PÂINII ÎN TRUPUL DOMNULUI LA SF. LITURGHIE

Pâinea cea vie

«Trupul Meu este adevărată mâncare și Sângele Meu adevărată băutură»(In. 6:55)

Sfânta Cuminecătură este Taina cea mai mare și jertfa cea mai Sfântă a Bisericii creștine. Se numește Taină, deoarece în Sfânta Cuminecătură primim cel mai mare Dar, Harul împărtășirii și al unirii cu Hristos Dumnezeu. Se numește „jertfă”, deoarece în Sfânta Cuminecătură ne împărtășim cu Trupul și cu Sângele Domnului care din iubire S-a dăruit și S-a jertfit pe Cruce pentru mântuirea omenirii căzute în nenorocirea (blestemul) păcatului și a morții.

Încă înainte de Cina cea de Taină, Mântuitorul a grăit iudeilor și învățăceilor Săi, uimiți de cuvintele Lui: «Eu sunt pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit… Eu sunt pâinea cea vie care S-a pogorât din cer. De va mânca cineva din pâinea aceasta, viu va fi în veci. Și pâinea, pe care Eu o voi da, este trupul Meu, pe care Eu îl voi da pentru viața lumii» (In. 6:48-51).

Prefigurarea Pâinii în Vechiul Testament

Când se întorceau iudeii din robia Egiptului și rătăceau prin pustiul Arabiei, în lipsa de pâine, la rugăciunea lui Moise, au primit de la Dumnezeu mană din cer, un fel de pâine albă ca zăpada și dulce ca mierea din care s-au hrănit vreme de patruzeci de ani (Ieș. 16).

Aceasta este mana și istoria ei. Mântuitorul încă este o mană «Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer», dar
pâinea aceasta este Însuși Trupul și Sângele Său dătător de viață veșnică.

Auzind cuvintele acestea, învățăceii s-au umplut de mirare și iudeii de sminteală: «Deci iudeii se certau între
ei zicând: Cum poate acesta să ne dea Trupul Său să-l mâncăm?» (In. 6:52).

Cuvântul Domnului Iisus

Prin urmare, mirarea și sminteala în fața Sfintei Cuminecături, nu este la unii oameni slabi în credință, numai de azi, de ieri sau de altădată, ci din ziua cea dintâi, de când a început Iisus Hristos Domnul să cuvânteze despre împărtășirea cu Trupul și Sângele Său.

Dar, fără să-i lase nelămuriți, în uimirea tuturor, Mântuitorul răspunde limpede și precis: «Amin, amin grăiesc vouă: De nu veți mânca Trupul Fiului Omului și de nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, are viață veșnică și eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci Trupul Meu este adevărata mâncare și Sângele Meu adevărata băutură.

Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, întru Mine petrece și Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu viez prin Tatăl, și cel ce mă mănâncă pe Mine și acela va fi viu prin Mine.

Aceasta este Pâinea care S-a pogorât din cer; nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri și au murit. Cine
mănâncă Pâinea aceasta, va fi viu în veac» (In. 6:53-58).

Mâncarea nemuririi

Așadar, Trupul Domnului este adevărată mâncare și Sângele Lui adevărată băutură: mâncarea și băutura nemuririi. Învățătura și credința aceasta o întărește și marele Apostol Pavel, când scrie Corintenilor: «Ca unor înțelepți vorbesc, judecați ce vă spun: Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este oare împărtășirea
cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtășirea cu trupul lui Hristos?» (1 Cor.
10:15-16 și 1 Cor. 11:23-29).

În Sfânta Cuminecătură este ascunsă Taina Cinei și a Jertfei Mântuitorului, Taina mântuirii noastre. Nu este decât un Hristos, o Cină de Taină, un singur Trup care se jertfește, un singur sânge care se varsă, o singură jertfă care se aduce pentru răscumpărarea omenirii, «spre iertarea păcatelor».

Trupul jertfit al Domnului

După cum scrie Sf. Proclu, patriarhul Constantinopolei (veac V), trebuia să se întâmple una din două: sau să vină, din pricina osândei, peste toți, moartea pentru că toți au păcătuit (Romani 3:5), sau să se aducă o jertfă, care să aibă un preț de răscumpărare pentru omenirea întreagă (pentru toți cei ce au păcătuit). Un singur om nu putea să aducă o astfel de jertfă prin care să mântuie omenirea întreagă, iar Dumnezeu nu putea să pătimească.

Jertfa aceasta, puterea aceasta de răscumpărare și mântuire o împarteMântuitorul tuturor creștinilor în Sf. Împărtășire. La Sf. Liturghie.

Jertfe au fost și în Vechiul Testament și altare și arhierei și temple. De asemenea întâlnim acolo și peste toată
fața pământului, dorința mântuirii și năzuința după desăvârșire. Dar toate acestea sunt numai umbre și preînchipuiri ale jertfei Mântuitorului. Vechiul Testament cu preoția levitică și cu sângele păsărilor și animalelor, nu a mântuit și nu a desăvârșit pe nimeni (Evr. 9:9; 10:1-4).

Jertfa Mielului

Noul Testament prin răstignirea Mântuitorului aduce o jertfă și o preoție nouă, cu altare și slujitori ai Evangheliei și ai Bisericii întemeiată de El pe Cruce (FA 20:28), ca să ne învețe cum să ne îndreptăm, cum să ne ridicăm spre cele desăvârșite (Evr. 6:1).

Jertfa aceasta, jertfa Mielului care înlocuiește mielul pascal din Vechiul Testament este adusă numai „o dată”, dar ea este poruncită să se înnoiască și să se repete până la sfârșitul veacurilor: «Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea…». «Pentru că de câte ori, mâncați Pâinea aceasta și beți Paharul acesta, moartea (jertfa, răstignirea) Domnului vestiți până la venirea Lui» (Lc. 22:19; 1 Cor. 11:25-26).

Noul Pom al Raiului

Poruncind: «Aceasta să o faceți spre pomenirea Mea», Domnul sădea, pentru vecie, în mijlocul bisericii sale, a doua oară, Pomul Raiului, de data aceasta cu fericitul îndemn „să iubim toți roadele Lui și să dorim în toate zilele vieții noastre, să le culegem pentru noi”16.

Așadar Sf. Liturghie este Pomul Raiului, Pomul Vieții, sădit în mijlocul Bisericii. Iisus Hristos este Preot după
rânduiala lui Melhisedec, preotul lui Dumnezeu care aduce jertfă pâine și vin, ca și Melhisedec (FA 14:8; Evr. 5:7). Iisus Hristos este Arhiereul nostru desăvârșit (Evr. 7:25-28); mijlocitorul noului așezământ și Arhiereul bunurilor viitoare, care ne răscumpără prin Trupul Său și ne sfințește prin Sângele Său (Evr. 9).

Aceasta este învățătura care trece ca un fir de lumină prin toate scrierile Sf. Ap. Pavel și mai ales prin miezul
Epistolei către Evrei (cap. 4:10) care, în încheiere, ne atrage luarea aminte să nu socotim ca ceva de rând
sângele Noului Testament (Evr. 10:29).Trupul Domnului, sub chipul pâinii și al vinului, este jertfa Cerului adusă pentru mântuirea omului.

Ce fel de Jertfă se aduce la Sf. Liturghie

Sf. Liturghie înmulțește și împarte pâinea și Sângele Domnului jertfit pentru toți oamenii din toate vremurile și
locurile. Nu este o aducere aminte sau o sărbătorire (comemorare) a Cinei de Taină, ci substanțial aceeași Jertfă care s-a adus o dată pentru totdeauna cu trupul pe cruce, cu următoarele deosebiri:

Jertfa de pe cruce a fost sângeroasă și însoțită de patimi și dureri de moarte, iar jertfa care se aduce pe altar la Sf. Liturghie, ca și la Cina cea de Taină, este fără de sânge, fără de patimi, fără de suferință și fără de moarte.

Cruce, Iisus Mântuitorul se aduce singur jertfă de împăcare și de mântuire; pe Sf. Altar El se dăruiește prin mâinile preoților Bisericii. Pe Cruce, Iisus Hristos săvârșește (obiectiv) răscumpărarea lumii și a omenirii întregi; pe Sf. Altar El Se dăruiește și Se împărtășește (subiectiv) fiecărui credincios în parte.

Astfel, în Sf. Liturghie, Jertfa Domnului este cel mai desăvârșit act de cult – însuși cultul Mântuitorului: pe toate altarele, peste tot pământul. În jertfa Sf. Liturghii, Iisus Hristos repetă Cina cea de Taină, Se jertfește sub chipul pâinii și al vinului, după porunca și rânduiala dată de El, când a zis: «Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea, căci de câte ori o faceți, răstignirea și moartea Mea o vestiți până la sfârșitul veacurilor» (Lc. 22:19; 1 Cor. 11:24-26).

În Sf. Liturghie, Iisus Hristos nu-și varsă sângele și nu moare, ci împărtășește iertarea păcatelor tuturor oamenilor din toate bisericile lumii, până la sfârșitul veacurilor17.

(Extras din cartea „Tâlcuirea Sfintei Liturghii” de Pr. Ilarion Felea)