CE ASCUNDE LEGEA CARE VREA SĂ RUPĂ COPIII DE PĂRINȚI? MEMORIUL PROVITA ȘI AFR LA SENAT ÎMPOTRIVA L478/2026

Ce presupune Legea?

Demersul asociațiilor contestatare  nu este îndreptat împotriva consilierii psihologice, ci împotriva riscurilor majore ascunse în textul legii. Asociația PRO VITA București și Alianța Familiilor din România recunosc pe deplin importanța sprijinului psiho-emoțional pentru adolescenți, mai ales într-o epocă marcată de anxietate și presiuni sociale severe. Totuși, legea deschide larg ușa unor încălcări grave ale unor drepturi și libertăți constituționale și civile fundamentale atât ale părinților, cât și ale copilului: eliminarea totală a părinților, transformarea unor vulnerabilități în secrete comerciale și deschiderea unei uși prin care minorii pot fi influențați ideologic în cabinete psihologice, fără acordul părinților.

Organizațiile nu contestă utilitatea terapiei, ci metoda abuzivă prin care statul și anumite ONG-uri încearcă să rupă legătura firească dintre părinți și copii, sub pretextul unui ajutor specializat.

Inițiativa legislativă prin care parlamentarii USR doresc să permită minorilor de 16 ani să contracteze singuri servicii de evaluare clinică și psihoterapie, fără știrea sau încuviințarea părinților, ascunde riscuri deosebit de grave: Asociațiile semnalează că un minor nu are independență financiară și nici discernământ juridic deplin pentru a semna contracte de prestări servicii. Mai mult, excluderea deliberată a familiei din procesul terapeutic încalcă flagrant Codul Civil și izolează copilul exact în momentele sale de maximă vulnerabilitate, blocând o recuperare reală care nu se poate face decât în interiorul căminului familial.

Cine a inițiat legea și care este legătura ei cu Asociațiile LGBTQ?

Proiectul de lege L478/2026 a fost depus oficial în Parlamentul României la sfârșitul lunii mai 2026, fiind inițiat de un grup extins de parlamentari ai Uniunii Salvați România (USR), printre care se numără senatorii: Victoria-Violeta Alexandru, Răzvan-Paul Anghel și Ruxandra Cibu Deaconu. Apariția acestei inițiative nu este însă una spontană. Proiectul a fost elaborat în strânsă colaborare cu Asociația CHOICE, o organizație neguvernamentală care promovează intens agenda progresistă și drepturile reproductive în rândul tinerilor. De altfel, reprezentanții asociației s-au afișat public ca parteneri ideologici ai USR în redactarea textului de lege, folosind ca pretext „nevoia de emancipare” a tinerilor pentru a justifica o măsură care, în realitate, izolează minorul de familie și deschide calea unor influențe ideologice în cabinetul psihologic, departe de ochii părinților.

Memoriul Asociațiilor contestatare

Liderii pro-familie aduc în susținerea demersului contestatar trei argumente pertinente:

Lipsa unei necesități reale: Obiectul legii este deja acoperit integral de cadrul normativ în vigoare în ceea ce privește identificarea, ancheta și intervenția autorităților de asistență socială.

Transformarea copiilor în simple baze de date: Organizațiile avertizează că sistemul este conceput ca un „scop în sine și nu ca un mijloc”. Chiar dacă în urma anchetei sociale se constată că nu este nevoie de un plan de intervenție, datele intime ale copilului vor rămâne stocate pe viață în acest registru public, transformând instituția într-un aparat de supraveghere ce încalcă dreptul la viață privată.

Măsuri centralizate și paternaliste: Memoriul acuză direct intenția inițiatorilor de a nu ține cont de acordul părinților în colectarea datelor, monitorizarea sau prelucrarea planurilor de servicii sociale. „Măsurile se prezintă ca instrumente de guvernanță de tip «de sus în jos», centralizate și paternaliste, axate exclusiv pe obligația de a face a autorităților”, se arată în document.

Memoriul integral :

Punct de vedere Referitor la Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.156/2023 privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, precum și pentru completarea Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (L491/20261, Senat)

Domnule preşedinte al Comisiei Juridice a Senatului,
Subscrisele Asociația PRO VITA Bucureşti și Alianța Familiilor din România sunt organizații independente, care își propun promovarea valorilor familiei precum și protecția libertății religioase, prin educație, advocacy și asistență umanitară. Ne numărăm printre organizațiile consultate în procesul legislativ intern și am intervenit în diverse litigii pe lângă instanțele naționale sau internaționale, inclusiv pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Vă mulțumim pentru oportunitatea de a formula prezentul punct de vedere referitor la inițiativa legislativă „Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.156/2023 privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, precum și pentru completarea Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului” înregistrată la Senat sub nr. L491/2026.
Potrivit Expunerii de motive, „Impactul social urmărit constă în creșterea capacității de identificare timpurie a copiilor vulnerabili, asigurarea unei monitorizări continue a intervențiilor și reducerea situațiilor în care cazurile nu sunt urmărite unitar la nivel instituțional. Totodată, Registrul (Național al Copiilor Aflați în Situații de Risc și Protecție) va permite o imagine integrată asupra cazurilor active, a măsurilor dispuse, a termenelor de monitorizare și a responsabilităților instituționale, contribuind la o mai bună coordonare între autoritățile administrației publice locale (…)”

Argumente

1. Propunerea este inițiată în lipsa unei necesități reale de intervenție legislativă. Dintru început observăm că din instrumentul de motivare ca și din conținutul normelor propuse nu rezultă că inițiativa legislativă ar răspunde vreunei nevoi reale, obiectul acesteia fiind deja acoperit de cadrul normativ în vigoare în ce privește identificarea și intervenția autorității publice de monitorizare, anchetă, intervenție, reabilitare, recuperare și reintegrare etc.( https://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L491&an_cls=2026)

2. „Observatorul Național al Copilului”, reglementat prin varianta actuală a actului normativ apare ca un scop în sine şi nu ca un mijloc. Indiferent dacă serviciul de asistență socială ajunge sau nu în urma anchetei la concluzia că se impune un plan de intervenții, copilul aflat în „risc de separare” va rămâne înregistrat în baza de date ce va conține datele tuturor copiilor identificați. În opinia noastră, exprimată la momentul dezbaterii inițiale a proiectului legii nr. 156/2023, înființarea unui asemenea „Observator” a fost nejustificată, iar acesta a fost conceput și reglementat mai degrabă ca instrument de supraveghere, ceea ce nu este acceptabil din perspectiva respectării vieții private și de familie.

În ce privește norma legislativă propusă și discutată, care prevede înființarea unui instrument suplimentar, dar similar ca rațiune, „Registrul Național al Copiilor Aflați în Situații de Risc și Protecție” drept „componentă funcțională” a Observatorului Național al Copilului, ea nu face decât să accentueze problema semnalată de noi și în niciun caz să o rezolve.

1. Aspectul etic. Ca observație cu caracter general, sistemul de asistență socială din România este clădit pe principiul solidarității, la fel ca și sistemul de educație, în temeiul art. 1(3) din Constituție, care prevede că România este stat social.
   Totuși, asistența de orice fel nu poate fi conceptualizată și administrată decât cu condiția respectării drepturilor fundamentale ale cetățenilor, în special, dreptul adulților la autonomie și al părinților de a reprezenta interesele superioare ale copiilor lor. Astfel, în asigurarea dreptului constituțional la asistență, instituțiile publice au doar un rol instrumental și subsidiar, nu unul prioritar; cu alte cuvinte, aceste autorități au rolul de a facilita ocrotirea, recuperarea, reabilitarea, reintegrarea potrivit cu nevoile obiective și nu de a o administra potrivit intereselor de putere inerente oricărei autorități publice.

Or, modul în care a fost concepută de la bun început această lege, ca și intenția declarată a inițiatorului prezentei propuneri legislative arată intenția de a nu se ține cont de acordul părinților în ceea ce privește colectarea și prelucrarea datelor, monitorizarea ori întocmirea și realizarea planului de servicii sociale. În acest context, măsurile preconizate a fi luate prin prezentul proiect se prezintă ca instrumente de guvernanță de tip „de sus în jos”, centralizate și paternaliste, axate exclusiv pe „obligația de a face” ce le revine autorităților.

CONCLUZIE

Pentru motivele arătate mai sus, considerăm că propunerea legislativă indicată trebuie respinsă sau retrasă din circuitul legislativ.
Cu stimă,
Petre Costea – Președinte, Alianța Familiilor din România
Bogdan Stanciu – Președinte, Asociația PRO VITA București

Mai multe aspecte ale acestui subiect puteți citi și pe site-ul chilie-athonita