DR. GALINA RĂDULEANU | LEGEA LUI VEXLER ȘI COMUNISMUL

Cu puțin timp înainte de trecerea sa la Domnul, reputatul medic psihiatru Dr. Galina Răduleanu, fostă pătimitoare în temnițele comuniste, cu multă durere în suflet pentru situația actuală a țării dar și cu multă milă și compasiune față de cei ce ieri și azi încă o înlănțuiesc, ne-a lăsat un cuvânt memorabil ca o mână plină de iertare și iubire peste prăpastia urii de azi. Vi-l împărtășim și vouă; interviul a fost realizat în luna august a anului 2025. Ce i-a transmis doamna Galina domnului deputat Vexler? DR. GALINA RĂDULEANU | LEGEA LUI VEXLER ȘI COMUNISMUL

Pseudo cultura de azi

Doamna Galina, în ce direcție vedeți că se îndreaptă cultura românească? Mai avem oameni de cultură?

La ora actuală, nu există cultură. Această pseudo-cultură nu poate să ia locul culturii adevărate, iar cultura adevărată, poate este în unele locuri ascunse, dar nu e la suprafață. Acum nu avem cultură, numai niște saltimbanci ai culturii. Și nu este raportată doar pe teritoriul țării noastre, ci este pe întinsul întregii Europe. Și în toate domeniile, începând cu vestimentația și sfârșind cu filosofia. Totul este schimonisit, urâțit, mutilat și transformat în ceea ce nu e cultură. Adică, ne închinăm hidosului, așa cum ne închinăm și tiraniei și considerăm că acesta este normalul, lăsând la o parte alte anormalități pe care le considerăm la fel de normale.

Cum putem avea acces la adevărata cultură?

Trebuie să ai calitatea de „săpător”, să sapi în adâncuri ca să o găsești, așa cum au săpat arheologii și au găsit vechea istorie a omenirii. Și și-au dat seama de valoarea imensă pe care a avut-o omenirea pe care nu o regăsești în cultura chiar de atunci. Așa și noi, trebuie să săpăm și să căutăm. „Caută și vei afla”.

Deci, o afli săpând de unul singur.

Sau de mai mulți. Asta nu ne împiedică să facem o asociație de „săpători”. Dar, pentru existența fiecăruia, e mai sigur de unul singur, mai ales după noile legi care se prefigurează.

 

„DELICTUL DE UNELTIRE” ȘI LEGEA LUI VEXLER

Ce părere aveți despre controversata lege a lui Vexler[1]?

Legea Vexler mi se pare o copie la fel de reușită cu legea Securității din 1980 și ceva, care era etichetată ca articolul 209 pc. 2, litera A și denumită: „delict de uneltire”. În „acest delict de uneltire” tot așa de clar ca și legea Vexler, intrau lucrurile cele mai aberante, insignifiante, chiar caraghioase.

În ultima perioadă a regimului de teroare a închisorii ceaușiste, nu mai existau oameni de băgat în închisoare. Elitele fuseseră omorâte și cine reușise să mai scape, plecase peste granițe. Deci, ca să-și justifice supremația și faptul că țara nu ar rezista fără Securitate, trebuia să fie creați dușmani. Și, ca să creezi dușmani, trebuia să creezi o lege care să atesteze existența dușmanilor. Și a apărut această lege, și atunci ca și acum, dintr-un „cap genial”. Și în acest „cap genial”, intra oricine cu orice.

De exemplu, cea cu care am stat eu, o secretară de la Sfatul Popular, s-a exprimat, după ce s-a difuzat că Gagarin a cucerit cosmosul, că e minciună rusească: „3 ani, delict de uneltire, cu confiscarea averii”. E adevărat că legea respectivă prevedea în cazul încălcării ei, între 3 și 10 ani, exact ca legea Vexler, dar ea a avut șansa să primească numai 3 ani.

Sau, de exemplu, ce mi s-a povestit: dacă îndrăzneai să spui că mărfurile străine sunt mai bune decât cele românești, intrai în delictul de uneltire, de subminare a economiei naționale. Te înfiorai când auzeai așa ceva.

Acum e invers. Dacă spui că marfa națională e mai bună decât cea din exterior, faci pușcărie.

Din păcate, marfă românească nu prea mai avem.

Spiritismul și comunismul. Când scăpăm de comuniști?

La închisoarea Uranus, pe care Ceaușescu a binevoit să o demoleze cu o cruzime rar întâlnită, fără să lase nicio urmă – totuși a fost un monument istoric – nimeni nu s-a gândit să pună o plăcuță: „Aici a fost închisoarea Uranus”.

Însă, închisoarea Uranus, care trebuia să justifice faptul că noi existăm, numai prin faptul că ne susține Securitatea, a fost umplută de spiritiști. Spiritiștii, în marea lor majoritate, erau oameni intelectuali. Într-un fel, își făceau un fel de speranță, dar concepțiile lor erau de tip yoghin, cu transmigrația sufletului. Și, printre altele, aveau mediumuri care cădeau în transă. Cereau să vină un spirit din afară și i se puneau întrebări, despre care cei de acolo considerau că sunt exacte.

Și eu am stat cu spiritiste care, la una din ședințe, de unde li s-a tras și arestarea, mediumul respectiv care a căzut în transă, a fost întrebat de cei de acolo, după ce a fost chemat spiritul lui Nicolae Titulescu – pentru că ei voiau spirite politice care să știe precis – deci, întrebat fiind: „Când scăpăm de comuniști?”, Nicolae Titulescu a răspuns sincer: „Curând, curând”.

Pentru că erau oameni foarte exacți, totul era scris: și cine participă, și cine e mediumul, cine e chemat și cine răspunde? Și unul dintre ei avea obligația să spună mai departe ce se întâmplă. Spunând mai departe au fost toți luați, fără nicio problemă și condamnați între 3 și 10 ani. Nu știu ce însemna pentru Titulescu „curând”, că putea să fie secole. Pentru el, timpul avea altă valoare decât noi. Așa că, „n-a greșit”.

Deci, vreau să spună că în această lege 209, pc. 2, lit. A, nu exista aproape absolut nimeni care să nu poată intra în ea. Spunea un copil care a fost întrebat la școală: „Cât e de înalt, Ceaușescu?”. Și copilul spunea: „Până la gât, că așa spune tăticul de câte ori vine. M-am săturat”. Și arăta până la gât. Intra oricine în închisoare, pentru că altfel nu se mai puteau umple închisorile.

În plus, politicii dispăruseră. Și ce rămăsese acolo era, cum se spune, pseudo-cultura, pseudo-politica și pseudo-patriotismul. Iar unul dintre locurile în care de asemenea, se folosea puterea Securității, și ca să i se arate importanța, era psihiatria. Eu, personal, am fost întrebată, întâmplător de un securist într-o situație să zicem, nu oficială, într-o întâlnire oarecare: „Cum poate să fie deosebit un om normal de un om bolnav psihic, de un nebun?”. Și tot el răspunde: „Dacă cineva, în situația în care trăim în cea mai bună țară, în cele mai bune condiții, spune că este nefericit și că este anormal tot ce se întâmplă, ăla nu poate să fie decât nebun. Un om normal nu poate să fie decât să arate că noi trăim în cea mai bună și mai fericită situație. Cel care nu o face, e nebun”. Deci, legea Vexler ne reamintește că istoria se repetă.

„CINE GÂNDEȘTE ALTFEL, E NEBUN”

Păi, legea este argumentată în temeiul prevenirii totalitarismului, rasismului, urii. Așa este justificată.

Păi, cum poate să prevină? Dacă va găsi pe cineva care va spune că, de exemplu, un anumit regim ar fi mai potrivit decât altul, asta înseamnă că este un inamic al bunăstării  țării și trebuie înlăturat. Sau dacă cineva are cumva alte păreri despre un personaj politic și își permite să aibă alte păreri decât cele oficiale, trebuie înlăturat pentru că influențează opinia publică, sau mă rog, pe cel de alături. Oricum, toți trebuie să gândim absolut la fel. Cine gândește altfel, vorba securistului: „E nebun. Deci, trebuie înlăturat de societate, între 3 și 10 ani”.

Dar vi se pare corect să condamnăm sentimentele, oricare ar fi ele, inclusiv de ură, atâta timp cât nu sunt manifestate prin anumite fapte concrete?

Mi se pare în primul rând, incorect să îmi îngrădești libertatea de gândire.

Deci, considerați că această lege este o îngrădire a libertății de gândire și de exprimare?

Bineînțeles. Existența artificială, inteligența artificială este, prin această lege, deja întruchipată în oameni. Oamenii nu mai gândesc, ci primesc ceea ce li se spune. Adică, devin artificiali. Aceasta este o formă de inteligență artificială, dacă se poate numi inteligență.

Era și un banc pe care l-am auzit când eram la Securitate. Doi oameni s-au întâlnit după o perioadă de timp și unul din ei, l-a întrebat: „Unde ai fost, că nu te-am mai văzut demult?”. Și el a spus: „Am fost în închisoare. Cât timp?”. „Trei ani”. Și celălalt zice: „Pentru ce?”. „Pentru nimic”. „Fii serios! Pentru nimic, se dau zece”.

Cam așa se prevede și acum: „Pentru nimic, se dau zece”.

Propunere atipică în apărarea libertății de gândire

Să-ți mai spun încă ceva! Eu aș fi foarte încântată de aprobarea și de acceptarea legii Vexler, cu condiția să se instaureze niște închisori pentru acești oameni. Adică, oamenii care gândesc altfel, să fie condamnați ca inamici și să fie puși împreună. Și atunci, aș retrăi fericirea pe care am avut-o în vechile închisori comuniste. Aș fi fericită să trăiesc împreună cu oamenii care gândesc la fel, în libertate, fiind. Pentru că și în închisoare, nu te exprimai pentru că era plin de informatori, dar gândeai, fiind liber. Nimeni nu te obliga să spui ceea ce nu gândești, pentru că erai deja închis.

Interesant! Adică vă simțeați liberă în gândire în închisoare, pentru că nu aveați ce să mă mai pățiți, nu? Totuși nu vă puteați exprima…

În primul rând, am trăit în singurătate ceea ce doream eu, ca maximum de fericire: mi-am trăit libertatea de gândire. Și mi-am trăit viața interioară, care mi se părea cel mai important lucru – de fapt, sufletul – în libertate.

HOLOCAUSTUL ROȘU

Dar, vedeți că n-a existat un proces al comunismului… Nu se vorbește în istorie, nu se discută cât ar trebui despre Holocaustul roșu.

Nimic! Absolut nimic!

Cum vă simțiți ca una care ați trecut prin acest holocaust? Vă simțiți nedreptățiță?

Nu! Eu, personal, nu mă simt nedreptățită. Mă simt nedreptățită ca idee istorică, umană, ca idee spirituală, de egalitate. Adică, dacă e vorba să vorbim despre holocausturi – au fost destule holocausturi – să vorbim despre toate! Nu, despre unul să vorbim, iar pe altul să-l ascundem sub preș! Pentru că victimele comuniste care, relativ, s-au contabilizat, au fost peste 10 de milioane de locuitori. Enorm! A fost un holocaust raportat la un teritoriu și la întreaga omenire, la 100 de milioane. Când vorbești despre o nedreptate, de ce nu o pomenești până la capăt?

Deci, nu e vorba că „sunt împotrivă” sau „sunt pentru”, dar sunt împotriva faptului că nu spui istoria în totalitate. De ce nu spui lucrurile reale? De ce nu spui: „Așa a fost”? Ești de acord sau nu ești de acord? Poți să fii de acord și să spui: „Bine le-a făcut!”, dar lucrurile trebuie spuse. Pentru că facem istorie, nu facem operă de artă. Nu înțeleg de ce nu spui totul, dacă vrei să fii obiectiv?! Dacă nu vrei să fii obiectiv, atunci nu avem ce discuta.

VINOVAȚII PENTRU JAFUL ȚĂRII

Spuneați că v-au micșorat și alocația de fost deținut politic?

Da, din alocația pentru anii de detenție s-a luat tot 10%, la fel ca din pensie. Deși, nu văd legătura, că nu era un câștig. Era o victimizare, o jertfă. Or, chestiunea aceasta, nici nu o pomenește. Dar nu e drept, după părerea mea. Nu facem din asta o tragedie, însă este revoltător, așa ca idee. De ce nu iei de la cei care au jefuit țara și au adus-o în starea în care este la ora actuală? Vorba cuiva: „Domnule, adu-i în fața justiției pe infractori, pe cei care au jefuit țara și au adus-o în halul ăsta! De ce mă pedepsești pe mine? Da! E cineva vinovat? Păi, să plătească!”.

Totuși, ce se întâmplă cu poporul român? Că nu mai zvâcnește, nu mai sunt scântei!

Toți pleacă. Acum se descoperă câți iau bani degeaba, câți au fost furați, câți au fost înșelați. Totuși, cineva a fost în capul acestor mișcări comerciale care sunt nefaste, care sunt înșelătorii, corupții și minciuni. Și nu li se poate imputa nimic? Adică, sunt îngerași, în continuare? Nu înțeleg.

Au imunitate pe viață.

Imunitate pe viață… Și când e vorba de o chestiune politică, adică de o faptă imorală, se găsește imediat în justiție posibilitatea de a-l executa pe cel care a făcut lucrul acesta. În ceea ce privește banul, nu. La bani, vorba cântecului din Faust: „Zeul banului e stăpân peste zei”.

Oamenii verticali incomodează

Cine trebuia să-și asume vina comunismului în România?

Fiecare dintre noi. Fiecare avem câte un punct. Dacă nu, măcar la duhovnic să fi spus. Poate că au fost unii, nu știu, care au spus: „Uite, părinte, n-am putut face altfel!”. Nu facem pe judecătorii, însă, eu personal, foarte târziu, mi-am dat seama, după ce am ajuns la spitalul Obregia, în ’90, când s-a făcut așa o degringoladă – nu se organizaseră ei prea bine, că altfel nu m-ar fi primit –  și la un moment de derută, am reușit să fac transferul la ei. Nu am realizat decât după ce profesorul, dr. Romila care era un om deosebit și s-a pensionat, câtă aversiune au ceilalți față de mine. Nu înțelegeam de ce. Pe urmă, mi-am dat seama că nu-ți convine să ai pe cineva care să-ți arate că se poate și altfel.

Oamenii verticali incomodează conștiințe, nu?

Da, bineînțeles.

E valabil și acum…

Da, tot timpul e valabil. Dar, atunci a fost și mai tare diferența dintre alb și negru. Era foarte evidentă. Și tata a fost unul dintre cei care au rămas verticali. Tata nu era un tip care să stea așa, calm. Era un luptător. Și considera că trebuie să lupte pentru spiritul lui Hristos și al Bisericii. Și a făcut-o, nu ca să acuze, ci ca să trezească, ca să zică: „Treziți-vă, luați altă cale!”. Pentru asta, n-a fost iertat.

Mesaj pentru dl. Vexler

Ce i-ați transmite d-lui Vexler? I-ați spune ceva?

Să urmeze poruncile lui Moise!

În special, care poruncă?

„Să iubești pe Domnul Dumnezeu tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

Iar parlamentarilor care au uitat ce a însemnat rezistența anticomunistă, cea care a dus mai departe stindardul libertății, pe care îl flutură ei azi, în Parlament, fără să țină cont de suferința voastră, ce le-ați transmite?

Ei nu fac să fluture niciun stindard. Ei nu fac decât să fluture niște idei false.

Totuși, cu acordul lor se votează aceste legi. Nu-i de vină Vexler, cât sunt de vină parlamentarii români.

Parlamentarilor români, le-aș transmite să se așeze pe locurile lor și să lase pe alții pe locurile alea. Să meargă fiecare acolo unde i se potrivește și nu acolo unde strică! Dar, nimic nu se face fără voia lui Dumnezeu, dacă El îngăduie. Până la un punct…

Credeți că Dumnezeu a îngăduit dezastrul în țara noastră și din cauza dezbinării dintre noi?

De vreme ce s-a făcut, înseamnă că l-a îngăduit. Și nu l-a îngăduit degeaba. O să vedem mai departe, pentru ce. Nimic nu e degeaba.

Asta înseamnă că noi dacă eram bine, eram într-un pericol mai mare?

Eram totuși într-o altă poziție. Noi, tot timpul, am fost într-o poziție mai rea decât celelalte țări din lagărul socialist. N-am fost ca Polonia, ca Cehoslovacia, ca Ungaria. A fost cea mai rea poziție, cea mai subordonată. Mă rog, nu l-am avut pe Stalin, dar l-am avut pe Ceaușescu.

Și am rămas așa?

Da, în continuare.

Poate că nu avem putere economică destulă ca să ieșim din jugul ăsta.

Nu are legătură cu economia.

Are legătură cu compromiterea unor oameni…

Cred că, încă nu a venit momentul și nu s-a născut „omul”. Noi avem nevoie de un lider, sau de mai mulți lideri, sau de o generație care să se ridice după modelul celei vechi. Dar Dumnezeu nu ne lasă și nu ne va lăsa.

VIITORUL LUMII

Cum vedeți viitorul lumii și al României?

Am impresia că își caută din răsputeri, sfârșitul. Face tot ce este posibil ca să se apropie de sfârșit, pentru că lumea va trebui să pornească de la zero. Așa cum merge, merge din toate punctele de vedere, pe distrugere. Și distrugerea este de la diavolul care vrea distrugerea creației. Or, creația cea mai înaltă este omul. Și asta se caută, indiferent sub ce formă.

Acum, din ce în ce mai mult, își inventează alte forme mai perfecționate, până când se va aprinde la un moment dat un beculeț și va țâșni explozia. Omul își caută sfârșitul, pentru că asta vrea diavolul. Dar nu va găsi sfârșitul, decât sfârșitul acestui fel de a fi al omenirii care este atât de străin de om. Omul este golit de viața interioară, este golit de suflet. Omul a ajuns, înaintea inteligenței artificiale, o inteligență artificială. Adică, un artificiu. Și se vede, evoluția este extrem de rapidă.

Dar cum poate omul să uite de Dumnezeu, chipul să uite de Creatorul său? Nu credeți că pricina acestor anxietăți și depresii din zilele noastre, este faptul că am uitat de Creator?

Mă gândesc acum la citatul din Dostoievski, pe care eu îl iubesc enorm: „Fără Dumnezeu, totul este posibil”. Și asta spune totul! Dostoievski, cu 200 de ani înainte, a prevăzut lucrul acesta…

 

 

 

[1] Este vorba de noile articole propuse de deputatul Silviu Vexler la Legea 489/2006.