MAICA ECATERINA FERMO | PERIPLUL CONVERTIRII LA 3 ANI DE LA ADORMIRE

Veșnică să-i fie pomenirea!

Motto: „Nu poate nimeni să-mi ia bucuria mea de a-L avea pe Domnul. Nimeni şi nimic din toate dezastrele lumii, din toate nenorocirile care se petrec pe fața pământului nu pot să strice frumusețea pe care Dumnezeu a sădit-o în inimă, în momentul în care a intrat în sufletul meu şi în inima mea”.

FRENEZIA TINEREȚII TUMULTOASE

Drumul maicii Ecaterina Fermo de la actorie la călugărie a fost la fel de tumultuos și de neașteptat aidoma convertirii Sfântului Ap. Pavel pe calea ce ducea către Damasc.

Actrița blondă cu ochii albaștri de origine evreiască, de pe scena Teatrului Național bucureștean a anilor ’70, mărturisește că primii ei „pași în viață au fost în monstruozitatea patimilor”. Deși întreaga copilărie i-a fost într-un fel pecetluită de atmosfera sfântă „din casa bunicii din Târgoviște care păstra adânc în sufletul ei de ucraineancă o credință plină de semnificații divine traduse în gesturi mărunte de zi cu zi, cum ar fi binecuvântarea pâinii la masă sau însemnarea cu Sfânta Cruce”, trimiterea ei la grădiniță sau la școală întotdeauna însemnată pe cap cu trei cruci făcute din adâncul sufletului ei de bunică creștină.

Drumul de întoarcere al Monicăi Fermo la neprihănita credință a anilor copilăriei va trece mai întâi prin tina păcatelor săvârșite sub imperiul „freneziei tinereții”. Rănile dureroase ale păcatelor îi vor însângera sufletul, strivindu-i și trupul sub povara lor, după cum ea însăși destăinuia: „Eram înglodată în patimi atât de iuți și de fierbinți în practicare! La 30 de ani, aveam senzația fizică că purtam mereu în spate un sac extraordinar de greu”.

„CE ESTE UNIREA CU HRISTOS? ESTE TOTUL!”

„Prima reîntâlnire cu parfumul brațelor bunicii”, o va resimți în chilia plină de sfințenie a părintelui Ilarion Argatu de la Cernica. Impresiile de atunci au rămas consemnate în câteva note de jurnal autobiografic: „Parfumul acela, țâșnind din mâinile părintelui, combinat cu amintirea bunicii, a avut un efect deosebit de puternic asupra sufletului meu de neofit în ale creștinismului, aducându-mă cumva în starea de nevinovăție a copilăriei, dar țintuindu-mă și pe o cruce imaginară, într-un drum de Golgota, drum greu care abia începea. Acesta a fost momentul din viață când bunul Dumnezeu a dăruit sufletului meu «dorul de acasă». Desigur că era un dor de «acasă cerească»”.

Data de 29 iunie 1986 va însemna pentru Monica Fermo, ziua nașterii ei celei de a doua prin Taina Botezului creștin-ortodox, săvârșit în paraclisul mănăstirii Cernica. „Încerc să redau în câteva cuvinte momentele divine pe care le-am trăit, dar cuvintele se sperie și fug sau se fac mici și se ascund în fața Uriașei Frumuseți a Tainei Botezului. Superlativele pălesc și se fac neîncăpătoare. Practic, nu știu și nu pot să mă exprim așa cum aș dori ca să redau starea mea interioară.

Ce este unirea cu Hristos? Este TOTUL. Este tot ceea ce rămâne nedescifrat, neînțeles, neexprimat, netrăit, nespus în urma cercetărilor noastre asupra vieții. Sunt atât de uimită de noua mea persoană care s-a unit cu trupul meu astăzi – o cheamă Elena – încât nu pot face nimic altceva decât să o studiez și să o analizez din toate unghiurile. Întâlnirea cu Hristos a fost pentru mine uluitoare, zdruncinătoare, devastatoare, ca un cutremur, ca un şoc, ca o bombă nucleară pentru sufletul meu”.

HOTĂRÂREA DE A SE AFIEROSI LUI HRISTOS

În scurt timp, va renunța la colaborarea cu TNB ca actor corp-ansamblu, la funcția de secretară de platou în Buftea şi de asistent de regie în Televiziune, din dorința de a se pregăti pentru calea monahală pe care fusese îndrumată să o îmbrățișeze de către părintele Ilarion Argatu, în ciuda reacțiilor de dezaprobare ale colegilor de breaslă. „Toți colegii din teatru m-au apostrofat atunci și mi-au spus că am încetat să mai trăiesc, că îmi impun alții și că este un drum din care nu mai pot ieși, dar n-am avut nicio secundă de îndoială, de spaimă, de incertitudine. Ceea ce m-a animat este iubirea de Dumnezeu. Asta este baza convertirii mele. Nu a existat frică de viitor. Frica este de la diavol. Oamenii trebuie să știe că nu existăm pe pământ ca să gătim, să facem copii, case, școli, ci ca să ne mântuim”.

„Dacă nu aveam un părinte Argatu, un părinte Galeriu şi un părinte Sofian lângă mine, nu ştiu unde aş fi fost acum”, își continuă maica Ecaterina, mărturisirea. „Mi-amintesc că erau săptămâni în care în fiecare zi eram la câte unul din ei. Ei nu aveau de la Dumnezeu aceleaşi daruri, dar se completau în sufletul meu. Părintele Argatu venea cu exorcismele sale, părintele Sofian cu smerenia deosebită, dulceața, blândețea şi răbdarea şi al treilea era părintele Galeriu, ale cărui predici înflăcărau inimile tuturor”.

DIN IERUSALIMUL PĂMÂNTESC LA IERUSALIMUL CEL CERESC

Imediat după decembrie 1989, maica Ecaterina va pleca în Țara Sfântă „în primul rând pentru că ştiam că mă trag din acest neam şi în al doilea rând pentru că acolo, pe pământul acela, păşise, aievea, concret, Hristos între oameni”. Va sta un an la mănăstirea rusească „Maria Magdalena”, după care va pleca la mănăstirea Eleonului, din vârful Muntelui Măslinilor.

Dornică să sprijine inițiativa părintelui Ilarion Argatu de a construi prima mănăstire românească de la Locurile Sfinte, va merge la Ierihon, luptând pentru strângerea de fonduri necesare ridicării noului așezământ.

Când boala îi va slăbi tot mai mult trupul, va lua hotărârea de a se reîntoarce în țara natală, încredințându-se povățuirii duhovnicești a Părintelui Justin Pârvu și îngrijirii maicilor de la mănăstirea Paltin, rămânând totodată credincioasă condeiului până aproape de sfârșitul vieții. În ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur (13 noiembrie 2022), maica Ecaterina Fermo va păși pe drumul care duce către cer, fiind prohodită în cimitirul mănăstirii Paltin.

PR. PROF. VASILE PĂVĂLEANU: RÂVNA MAICII ECATERINA

Legat de persoana maicii Ecaterina, aș vrea să așez la inima celor de față patru lucruri.

Primul lucru: maica Ecaterina în viața ei a fost un om al căutărilor. Dumnezeu a așezat în sufletul nostru această atitudine de căutare. Părintele Stăniloae zice așa: ,,Când un om caută ceva, este convins că acel ceva există. Dacă omul Îl caută pe Dumnezeu, este convins că Dumnezeu există, că dacă n-ar avea această convingere, nu L-ar căuta”. Maica Ecaterina a fost un om căutător. Și în căutarea ei a încercat multe experiențe de toate felurile. Și în dreapta și în stânga și în față și în spate, dar până la urmă căutarea ei a fost răsplătită în cea mai mare aflare.

L-a aflat pe Hristos Domnul. A aflat sfânta noastră credință ortodoxă, pe care a îmbrățișat-o cu toată inima ei. Și făcând aceasta, mă gândesc la pilda pe care o spune Domnul nostru Iisus Hristos în Evanghelie, cu acel neguțător care neguțătorea mărgăritarele de toate felurile, de toate mărimile, de toate prețurile. Și a aflat că într-o țară se află un mărgăritar de mare preț. Și zice Domnul în pilda aceasta: ,,Și acel negustor a vândut toate câte avea și a cumpărat țarina aceea”. Cine este mărgăritarul cel de mare preț? Este Hristos. Maica Ecaterina L-a aflat și în momentul în care L-a aflat, nu s-a mai despărțit de El. …

RÂVNA CELUI CONVERTIT CĂTRE HRISTOS

Al doilea gând pe care aș vrea să-l pun la inima frățiilor voastre legat de maica Ecaterina: ea a fost o convertită. Convertirea înseamnă a trece dintr-o lume într-o altă lume, a trece dintr-o anumită atitudine într-o altă atitudine. A trece de la necredință la credință, sau înseamnă a trece de la o credință greșită la adevărata credință. Întotdeauna, convertiții au icoana cea mai puternică în Sf. Ap. Pavel, cel convertit pe drumul Damascului. Deci, convertirea Sfântului Apostol Pavel este model pentru aceia care se convertesc.

În spiritualitatea noastră ortodoxă românească, ați auzit de părintele Nicolae Steinhardt, evreu, convertit în închisoare și botezat acolo, în condiții de penitenciar, în regim concentrațional de către părintele Mina Dobzeu. Și părintele Nicolae Steinhardt, odată convertit, a rămas total lipit și unit cu Iisus Hristos. Maica Ecaterina, care și ea este de neam evreiesc, care vine din poporul ales, s-a convertit la un moment dat al vieții sale. Dar convertirea ei este atât de puternică, încât ea a rămas unită cu Iisus Hristos, atât pe tot restul vieții ei, cât și pentru veșnicie.

EVREICĂ DIN POPORUL ALES CĂTRE POPORUL LUI HRISTOS

Un al treilea gând pe care vreau să-l așez la inimile celor de față: maica Ecaterina, ca evreică face parte din poporul ales. Dar ea a iubit deopotrivă și poporul român, a iubit și poporul evreu din care provine. Și a fost un om al păcii, pentru că și-a dorit ca poporul ales, în fibra și în esența lui, să fie un popor al lui Iisus Hristos, un popor creștin, un popor ortodox. Așa cum Hristos Domnul, ieșind din poporul ales, a învățat întâi acest popor și apoi celelalte popoare, și maica Ecaterina a avut în mintea ei cuvântul Sfântului Ap. Pavel care zice că ,,Hristos Domnul, a surpat peretele cel din mijloc al despărțiturii, făcând din cele două lumi, una”. Adică, lumea iudaică și lumea popoarelor păgâne, neiudaice. Deci, Hristos a stricat acest perete despărțitor, pentru că vrea să ne pună pe toți într-un singur trup, adică în Biserica Lui, din care face parte și iudeul și elinul. Cum spune Sf. Ap. Pavel în altă parte că ,,nu mai este nici iudeu, nici elin, rob, nici slobod, nici parte bărbătească, nici parte femeiască, ci toți una suntem în Iisus Hristos”.

Sf. Paisie de la Neamț, pomenit astăzi, a avut în obștea lui și greci și ruși și beloruși și ucrainieni și români din Moldova și români din Ardeal, din Țara Românească, dar a avut și evrei. Pe toți i-a adunat acolo într-o obște în care s-a lucrat frumos isihasmul, cu rugăciunea inimii, Liturghia, citirea de cărți duhovnicești, rucodelia ș.a.m.d.

Eu îl consider pe Părintele Justin următorul mare formator al monahismului românesc după Sf. Paisie. Iată că a avut și el în obștea lui, evrei. Maica Ecaterina a avut capacitatea și puterea să-l apere pe Părintele Justin, atunci când unii aruncau cu noroi pe nedrept împotriva unui sfânt, care a iubit și neamul nostru și neamul lor. Vedeți, azi se vorbește mult despre naționalism. Atitudine națională sau chiar naționalistă, nu cred că greșesc dacă folosesc cuvântul acesta, înseamnă să ții la neamul tău, să-l iubești, să simți că în venele tale curge sânge românesc. Dar tot național sau naționalist înseamnă să spui și altora despre frumusețea vieții românești, tradițiile românești, cultura, limba românească, credința noastră străbună.

Să o spunem și altora, asta înseamnă să ai spirit național și naționalist, nu să urăști pe altul. Atunci e păcat. Nu ne cheamă Iisus Hristos să urâm alte neamuri, ci să le iubim. Și românii au avut întotdeauna această atitudine foarte îngăduitoare față de toate neamurile.

SUFERINȚA BOLII

Și un al patrulea gând: maica Ecaterina a suferit mult. Suferința este îngăduită de Dumnezeu și pentru păcatele noastre, este îngăduită și pentru desăvârșirea noastră, spre sfințirea noastră. Și cine rabdă suferința, își duce crucea cu răbdare, după cuvântul Domnului care zice: „Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui”. Ea și-a asumat suferința ca pe o cruce și a dus-o cu răbdare. Vedeți, atunci când este suferință, nu este în suferință numai persoana respectivă, ci și cei din jur, din familie, dintr-o obște, că trebuie să se îngrijească de cel bolnav. Și durerea celui bolnav trece și la ceilalți, că toți suferă împreună cu el, că așa suntem, într-un organism viu. Așa este Biserica. Și se mântuiește și ea și se mântuiesc și cei care ajută, după cuvântul Domnului din Evanghelie care zice ,,Bolnav am fost și M-ați cercetat”.

Deci, privind la suferința maicii Ecaterina, să ducem și noi cu răbdare crucea vieții noastre, fără crâcnire, fără cârtire, fără să strigăm împotriva lui Dumnezeu cum este obiceiul unora. Ne-o asumăm cu răbdare și o ducem până la capăt.

Dumnezeu să o ierte pe maica Ecaterina și Dumnezeu să le întărească pe toate măicuțele care se ostenesc, spre slava lui Dumnezeu și a neamului nostru românesc! Amin[1].

[1] Maica Ecaterina Fermo a fost înmormântată în cimitirul mănăstirii Paltin, în data de 15 noiembrie, la pomenirea Sf. Paisie de la Neamț.

(Convertirea și cugetările maicii Ecaterina Fermo le puteți citi în cartea „Pagini de jurnal”, editată la mănăstirea Paltin)