SĂ TE ROGI MAI MULT PENTRU CEL CU CARE LUPȚI | PR. SILUAN

Părintele stareț Siluan din New Mexico, USA, ucenic al Sf. Efrem din Arizona, ne învață cum să biruim în lupta cu ceilalți. Cum să procedăm cu cei care ne deranjează și ne fac probleme? Ce așteaptă Dumnezeu de la noi în astfel de încercări? SĂ TE ROGI MAI MULT PENTRU CEL CU CARE LUPȚI | PR. SILUAN

Iubește!

Fratele/sora cu care te lupți cel mai mult este cel/cea pentru care trebuie să te rogi cel mai mult. Nu putem sta în fața scaunului de judecată și să-I spunem lui Hristos: „Te iubesc”. Hristos ne va spune: „Pe fratele cutare sau cutare, de ce n-ai iubit?”. Este învățătura pe care o avem în capitolul 25 din Evanghelia de la Matei, când e vorba de judecată. Și despre faptul că Hristos ne spune: „M-ai hrănit, M-ai adăpat, M-ai cercetat, M-ai îmbrăcat?” și toate acele lucruri.

Trebuie să înțelegem că este normal să avem lupte cu frații/surorile noastre. Când vin la mine la spovedit, frații îmi spun: „Iartă-mă părinte, că am gânduri rele împotriva ta”, iar eu mă bucur că sunt sinceri.

Mărturisește gândul!

Îmi amintesc că prima dată când un frate mi-a spus un asemenea lucru la spovedanie, mi-am spus în minte: „Nici tu nu ești așa de grozav!”. Dar de fapt, a fost reacția mândriei din mine. Totuși, a fost foarte frumos că a putut să mărturisească acest lucru în fața mea. Le spun că este normal să ai gânduri și ispite, mai ales față de superiorul tău. Este normal să avem gânduri împotriva celor din jurul nostru, și chiar și împotriva celor care sunt în conducere.

Părinții spun că cel mai ușor mod pentru a scăpa de aceste lucruri este să le mărturisești. De multe ori, pe parcursul zilei, frații vin la mine și-mi zic că au un gând și poate fi un gând simplu, ca de exemplu: „Sunt supărat pe unul dintre pelerini”. Și îi spun: „Fii cu pace și merge mai departe!”.

Să nu vorbim din patimă!

În fiecare zi trebuie să citim din Evanghelie, pentru că Hristos a dus o povară grea pentru noi și noi trebuie să ne ducem greutățile unii altora. Trebuie să fim atenți să nu pierdem harul, având gânduri rele împotriva surorii noastre! Să nu vorbim unii cu alții cu patimă, niciodată cu tristețe, furie sau mânie, cum zice psalmul: „Pune, Doamne, strajă gurii mele”.

Când suntem supărați sau mânioși, să tăcem și să așteptăm, chiar dacă durează câteva zile, să ne calmăm. Abia atunci vom putea vorbi cu unii, cu alții cu compasiune și blândețe. Dar dacă suntem mânioși și ne gândim: „Trebuie să spun neapărat lucrul acesta”, atunci Hristos nu e acolo. Hristos spune: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu”. Dar cu doi, trei adunați în mânie, acolo este diavolul. De aceea, trebuie să fim foarte atenți la cuvintele noastre!

(Mai multe aflați în Nr. 89 al Revistei Atitudini)