GROPILE CU MORȚI DE LA CANAL ȘI POARTA ALBĂ | PR. RAREȘ BARDU

Morții de la Poarta Albă

De când am preluat parohia, am fost conștient de încărcătura locului. Încă din anii de Facultate (anii ’90), știam de Memorialul durerii. Nu aveam o cultură despre sfinții mărturisitori din închisori, dar mi-am dat seama foarte repede că ei trebuie scoși la lumină.

În apropierea cimitirului din Poarta-Albă, prin anul 2003, trăiau mulți martori oculari care povesteau cum erau aduși deținuții morți în căruțe care aveau niște lăzi acoperite pe deasupra. Ziua se săpau gropi tot de deținuți și noaptea erau îngropați alții. Lângă cimitirul civil din Poarta-Albă, în partea dreaptă, erau îngropați deținuții din penitenciar. Cu timpul, cimitirul satului a început să se extindă peste mormintele deținuților și exista deja o tradiție în sat, că atunci când cineva săpa o groapă și găsea oseminte, să le pună într-un săculeț de pânză și să se mai facă o colivă și o rugăciune.

Între timp, eu auzisem de moaștele de la Aiud și mă frământa încontinuu gândul că și noi trebuie să facem ceva cu aceste oseminte. Au durat câțiva ani de zile până când a apărut problema ridicării unei mănăstiri la Poarta-Albă în cinstea mărturisitorilor de la Canal. Știam că în Galeșu există un loc care se cheamă „plaiul popilor” și l-am întrebat pe un bătrân despre el. El mi-a spus că acolo erau barăcile preoților care lucrau la Canal.

Sfinții de la Poarta Albă

Apoi, am ajuns la Părintele Justin împreună cu starețul Mănăstirii Sf. Ioan Casian și Părintele Justin a venit și a înfipt un țăruș acolo, zicând: „Aici este locul”. Din momentul acela, tot ce am mai găsit ca oseminte de-a lungul anilor le-am dus la mănăstire și, în prezent, sunt peste 24 de cranii și schelete. Vreo patru cranii le-am dus la Mănăstirea Văcăreștii Noi. Unul dintre ele, care păstra o plagă ca de la o împușcătură, a fost cercetat chiar de pr. dr. Ștefan Mindea, care a confirmat că era vorba de o împușcătură, dar că victima nu a murit imediat. Din acest craniu a izvorât mir.

Știu aceasta de la soția doctorului Mindea și ea medic anestezist, care mi-a spus că a avut o operație dificilă. Persoana respectivă nu și-a revenit cum trebuie din anestezie după operație și ea, nemaiștiind cum să se roage, a început cu câțiva credincioși care frecventează Mănăstirea Văcăreștii Noi, să citească Acatistul Sf. Mărturisitori din închisori. Și, în timp ce citeau, au simțit o mireasmă foarte plăcută care venea din partea craniului, chiar din zona aceea rănită de unde a curs mir foarte frumos mirositor. Iar a doua zi, l-au găsit pe omul acela foarte bine, își revenise.

Ororile Canalului

Un alt fapt inedit pentru mine a fost când în urmă cu câțiva ani m-a căutat un regizor din Franța, de origine română, care voia să fac un film despre cum se păstrează în conștiința locului, memoria celor întâmplate la Canal. El mi-a spus că are date culese prin satelit de către o universitate din Franța unde apăreau detectate gropile comune accesibile. Într-una din aceste gropi s-au făcut cercetări de către Fundația „George Manu” și a fost descoperit un schelet cercetat și la Institutul de Medicină legală care prezintă urmele unor torturi cumplite, după părerea medicilor, adică oase sparte, vindecate strâmb. Am reînhumat acest schelet lângă biserica unde slujesc.

Am mai cunoscut o persoană care a lucrat la Canal ca sacagiu în perioada de exterminare și care pe atunci avea 15-16 ani. Acest om căra cu un măgar apă pe șantier, dar nu avea voie să dea apă la deținuți. Și îmi povestea: „Vai, părinte, am văzut deținuți scoși afară, legați cu sârmă ghimpată și udați cu apă la – 30º.

Am văzut oameni bătuți cumplit și când a început colectivizarea, caii erau sacrificați și capetele lor putrezite erau duse acolo și se făcea mâncare din ele pentru deținuții politici. Era un morman de capete de cai fierte și aruncate pe acolo și unii deținuți, care aveau un regim mai ușor, căutau să scoată dintre oase o bucățică cât de mică de carne ca să-și sature foamea și de multe ori se prăvălea peste ei avalanșa de capete”.

Sper să reușim să facem mai mult pentru cinstirea acestor martiri. Aș vrea să ridicăm un mic monument în cimitir ca să marcăm importanța acestui loc. Dumnezeu să ne întărească și să ne lumineze să-I facem voia!

(Extras din Revista Atitudini Nr. 74, cuvânt susținut în cadrul conferinței Sfinții Închisorilor, Iași, 19 martie, 2022)