PR. JUSTIN PÂRVU | Citirea Psaltirii și puterea rugăciunii pentru celălalt

Cum să ne rugăm?

Fiecare acțiune a noastră trebuie transformată în rugăciune. Adică, fac o lucrare la mine acasă, în serviciul în care sunt sau în orice împrejurare; eu trebuie să o fac cu frica lui Dumnezeu și lucrarea mea ajunge în folosul fratelui meu. Cizmarul dacă lucrează o cizmă, acesta trebuie să fie conștient că o face pentru fratele lui. Croitorul dacă coase o haină, să o coase ca pentru fratele lui. Și în felul acesta, noi antrenăm mereu rugăciunea. Pentru că rugăciunea nu este să stăm o jumătate ceas sau 10 minute la un Paraclis sau Acatist. Și cu asta, gata am terminat. Nu!

Lucrarea sfintei rugăciuni trebuie să fie permanentă cu noi. Fie că suntem liberi, fie că suntem în activitatea serviciului, fie că mergem pe stradă sau așteptăm tramvaiul, noi trebuie să ne rugăm mereu.

Psaltirea… când este vorba de lucrarea aceasta în comun a dumneavoastră, este de mare importanță, pentru că harul lui Dumnezeu este peste toți care sunt în circuitul acesta al rugăciunii. Eu îl ajut pe fratele meu când mă rog eu pentru el. Fratele celălalt mă ajută pe mine că am nevoie. Și așa, suntem mereu pe această cale de a mulțumi lui Dumnezeu.

Psaltirea, cea mai importantă dintre toate cărțile de rugăciune, trebuie să meargă permanent. Ea face parte dintre cărțile Vechiului Testament. Citind Psaltirea, mă refer imediat la Sf. Scriptură. De aceea, ea este importantă pentru toată lumea. Poate să înceteze orice, dar să nu înceteze citirea Psaltirii.

Rugăciunea pentru țară

Ce sfat dați tinerilor care nu-și găsesc un loc de muncă, fiind astfel deznădăjduiți? Ce ar trebui să facă? Cum ar trebui să lupte?

Dragul meu, trebuie să lupte întâi cu sinele lor, după aceea cu greutățile care sunt împrejur și care sunt de față. Și să muncim, indiferent că sunt medic, că sunt avocat sau profesor. Să mă așez să pot face ceva, să fiu de folos neamului, familiei în care m-am născut. Și indiferent dacă sunt retribuit sau nu, cu salariu sau fără, muncesc acolo, să-mi duc istoria și neamul mai departe.

Nu trebuie nimic altceva tineretului nostru decât un spirit de jertfă, de dăruire. Nimic altceva nu trebuie decât să se roage pentru neamul lui, pentru țara și poporul lui. Să aibă în vedere jertfele luptătorilor lui, suferințele și greutățile prin care a trecut neamul nostru.

Dacă Ștefan cel Mare ar fi avut tineretul nostru, n-ar mai fi existat aici, piatră peste piatră. Și Ștefan cel Mare, și Mihai Viteazul au fost legați de pământul acesta, de neamul lor și au dus istoria mai departe prin suferință, pentru că omul a fost pregătit pentru Înviere.

(Interviul integral îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 98)