P. VALERIAN GRECU – MINUNI DIN TEMNIȚELE COMUNISTE

Persecuții inimaginabile asupra creștinilor din temnițe

Când refuzam să mâncăm de frupt fiindcă era post, ne băgau pe o scândură de un metru câte un cocoloș de mămăligă și câte o ceapă măruntă. „Na, mâncați!”. Și mâncai. Dar ce era mai greu? Nu te scoteau afară ca să îți faci nevoile. M-am îmbolnăvit acolo. Dacă m-am îmbolnăvit, a intrat urina în sânge. Când m-au luat la clinică, de acolo mi-au spus că o să scap, o să îmi facă anchetă. Nu mi-au dat niciun tratament.

Urina se făcea în bocanc, unii făceau pe parchet, se ridicase igrasia până la ferestre. Mai este un călugăr care trăiește și astăzi din cei 40 care am fost închiși, este la Cluj, Haralambie (n.n. Ene) îl cheamă și era de loc din comuna Tudor Vladimirescu. Și el ce a făcut? S-a urinat în bocanc și bocancul l-a aruncat pe vizetă și a stropit ofițerul cu urină. L-a luat și l-a bătut. E la pat săracul, mai conversez cu el. La treaba mare era mai greu. Puneam o haină și făceam acolo, iar după 4-5 zile îi spuneam să ia haina.

Și am zis: „Doamne, Maica Domnului oare îl mai rabzi?”. Erau trei schimburi și în ziua de Paști nu l-am mai văzut acolo. Femeia i-a născut doi copii prin cezariană și a murit în operație. Nu a fost zi în care să nu facem Sfânta Liturghie, aveam doi preoți.

Cum se numeau cei doi preoți?

Părintele Ștefan Benea și Părintele Calinic Stan – au murit amândoi după ce am fost eliberați.

Sfânta Liturghie în temnițe

Părinte, în închisoare s-a săvârșit Sfânta Liturghie? Dacă da, ne puteți explica cum?

Părintelui Ioan i-a fost prevestit de PS Nicolae Popovici că va ajunge în închisoare și atunci Pr. Ioan a cusut un antimis cu sfintele moaște pe maiou și unul pe brâu. A scăpat cu ele în închisoare. Și punea brâul, punea maioul și se făcea Sfânta Liturghie. Vinul se aducea de afară prin medici. Nu a fost zi să nu facă Sfânta Liturghie. Am fost și eu acolo.

De momentele petrecute în temnița de la Aiud ce ne puteți spune?

Da, acolo m-am întâlnit cu PS Bartolomeu Anania, Părintele Ilie Tudor, Părintele Justin Pârvu, Părintele Constantin Galeriu, Părintele Dimitrie Bejan, cu mulți. Era foarte mult cler. Se făceau slujbe acolo.

PS Bartolomeu a făcut niște versuri pentru Înviere, căci mai erau 3 – 4 zile până la Înviere. Preasfințitul mi-a dat și mie poezia ca să o citesc. Și am scris-o pe bocanc ca să o pot învăța. Preasfințitul avea o inteligență inegalabilă.

Minunile din închisori

Eu nu pot să spun că am făcut închisoare, deoarece, când am primit condamnarea de 18 ani, am spus că sunt în chilia mea. Acolo m-am născut, acolo am văzut minunile lui Dumnezeu.

Deci considerați închisoarea ca o a doua naștere?

Da, a doua naștere. Eu acolo am învățat să iert, să mă rog, să iubesc, ceea ce acum, aici nu mai văd, nu mai sunt acele momente.

Îmi aduc aminte când, într-un an la Gherla, s-a făcut Învierea exact așa cum trebuie. Și, văzând că ne bucurăm, în al doilea an ne-au scos afară în noaptea de Înviere, în pielea goală, având doar chiloții pe noi, controlându-ne, bătându-ne și ne-au băgat abia ziua, când se terminase Sfânta Liturghie, și făcuse cineva de acolo niște versuri:

„Cum stăteam culcat pe spate

Cu pleoapele închise pe jumătate,

Deodată sare clanța

Hei sus, drepți!

E noaptea de percheziție.

În noaptea aceasta sfântă,

Aici, ca-n toată țara,

Unde este-o pușcărie

La fel răcnește fiara.

În timp ce preoții în uși de altare împart lumina

Aici începe răscoala cu inima haină

Și-au terminat răscoala și-au plecat.

În urma lor răsună un glas puternic:

Hristos a înviat!

Suntem din neamul celor ce credem în Înviere

Și-n veci de veci neamul nu piere”.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 70)