articole, Opinii, Părintele Justin Pârvu
MONAHIA FOTINI | PĂRINTELE JUSTIN avea o credință puternică în reînvierea duhului neamului românesc!
Criza libertății umane
La câțiva de zile de la adormirea Părintelui Justin, asistăm neputincioși și îndurerați la împlinirea cu acrivie a tuturor profețiilor Părintelui, ce păreau atunci neverosimile, extremiste, prea apocaliptice. Poate mai mult decât orice alt Părinte Duhovnicesc al nostru, Părintele Justin a profețit sfârșitul, apusul libertății umane. Toate îndemnurile și sfaturile sale din ultimii ani vizau această criză a libertății umane.
Dintre toți Părinții Duhovnicești pe care i-am cunoscut, și am cunoscut destui, Părintele Justin era prin excelență cel mai liber om pe care l-am întâlnit. Înlănțuit 16 ani în temnițele comuniste, cenzurat și oprimat întreaga-i viață după așa-zisa cădere a comunismului, Părintele Justin iubea și trăia libertatea în chip desăvârșit, ca unul ce știa să gândească liber. A ști să gândești liber, era una dintre virtuțile preferate ale Părintelui Justin. În toată arta sa de povățuire duhovnicească, mai mult decât orice, Părintele te învăța să gândești liber.
Ce înseamnă de fapt acest lucru? Libertatea de gândire vine din cunoașterea adevărului. „Și adevărul vă va face liberi”, ne spune Mântuitorul (Ioan 8:32).
„Sarea în bucate” a virtuților Pr. Justin
Părintele Justin iubea o Românie liberă, o credință liberă, că doar liberă poate fi vie, un suflet liber… liber de compromis, liber de cenzură, liber de patimi. Chiar dacă era un postitor desăvârșit… și mulți au fost, chiar dacă era un rugător intens pentru aproapele… și mulți au fost, chiar dacă era de o blândețe răpitoare… și mulți erau, el totuși avea ceva în plus, ceva mai mult: libertatea de gândire, discernământul, această „sare a bucatelor”, cum cu tâlc spune românul.
Dacă mulți judecau generația tânără non-conformistă, rebelă, Părintele avea încredere în ea. Părintele Justin avea o credință puternică în reînvierea duhului neamului românesc! Părintele credea în Dumnezeu, credea în România.
Într-o seară, împreună cu alți colegi de „baricadă”, l-am întrebat pe Părintele Justin cum mai poate nădăjdui în salvarea acestui neam, atâta timp cât tinerii lui sunt răniți de patimi și indiferenți. Părintele însă credea altfel. Ne-a zis așa: „Acest tineret va salva România”.
„Cum este posibil, Părinte, atâta timp cât exacerbează rațiunea și materia, ignorând credința?”, am întrebat.
Părintele însă, cu un surâs tainic și încrezător, a răspuns: „Acești tineri de azi au în ei ascuns un geniu, inteligența lor ascuțită va descoperi în inimile lor tainele acestui veac, adevărul. Acești tineri vor înțelege că sunt mințiți, manipulați și se vor aduna, se vor uni și se vor răscula”.
Virtutea de a gândi liber
Aceste cuvinte m-au surprins în mod plăcut la Părintele Justin și nu le-am putut uita niciodată. Ele mi-au dat tărie pe toată această perioadă aridă, stearpă, fără orizont. Cu toții vedem că dacă România a lepădat cătușele materialismului dialectic, astăzi s-a încătușat cu comoditatea, confortul, televizorul, marile corporații. „Confortul și comoditatea au adormit simțurile și trezvia a pierit”, ne repeta adesea Părintele Justin.
Fără aceste arme, omul, fie el creștin, își pierde instinctele dreptății, ale apărării și la cea mai mică încercare, se panichează, se pierde. De aceea pe foarte mulți dintre noi, această pandemie ne-a găsit nepregătiți. Puțini au știut să reacționeze. Puțini, până și dintre creștinii cei mai practicanți, au fost capabili să vadă, capabili să înțeleagă, capabili să gândească liber!
A gândi liber nu e ușor, necesită un exercițiu. Această virtute ne-a predat-o, cu timp și fără timp, Părintele Justin. Astăzi, ucenicii Părintelui Justin știu că libertatea noastră ne este amenințată, știu că mass-media manipulează, știu că pandemia este un pretext pentru controlul populației, știu că vaccinul dăunează grav sănătății, știu că trebuie să reacționeze.
Mai mult ca niciodată, în numele Libertății și Adevărului, va trebui să ne unim forțele, să ne căutăm între noi și, lăsând toate micile divergențe, să ne înfrățim, cu noi, cei de azi, dar și cu cei de ieri. precum profetic sesiza poetul Radu Gyr:
Dacă Părintele a crezut în tinerii de azi, să credem și noi! Dacă Părintele a crezut în noi, înseamnă că e momentul să încercăm, să ne unim, să credem liber! A gândi liber – aceasta face diferența, între o societate liberă și una zombie!
(Extras din Revista Atitudini Nr. 70)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.