MARIN RĂDUCĂ | UNDE ESTE ZÂZANIE NU ESTE DUMNEZEU

Darul Rugăciunii

Dar eul acesta interior este obișnuința ta de ani de zile cu care e tare greu să lupți. Cum luptăm?

Da, dar se poate scăpa de ea. Nu e ușor, dar tot așa de bine cum nu mă gândeam înainte la Dumnezeu, acum trebuie să mă gândesc clipă de clipă. Și asta e o obișnuință. Nu ai să poți de prima dată, că mulți vrem să avem rugăciunea.

Dar, de ce să ai rugăciunea? Ca să se spună ea singură, ca tu să nu te mai obosești? Rugăciunea este un dar de la Dumnezeu. Nu e meritul meu. Datoria mea este să mă rog, că dacă Dumnezeu îmi va trimite darul de a vedea înainte, darul ca rugăciunea să se spună singură și neîncetat, astea sunt daruri de la Dumnezeu. Iluminarea și desăvârșirea, tot daruri de la Dumnezeu sunt, ca și lupta asta.

Lupta cu patimile

Aici este lupta noastră! Să biruim tot ceea ce ne desparte: ură, clevetire, minciună! Să ne sfințim sufletele și inimile noastre prin curăție și prin fapte bune și să nu clevetim, să nu vorbim de rău! Zici că nu se poate. „Totul e cu putință”, spune Sfântul Apostol Pavel. Când? Când ești cu Dumnezeu și Îl rogi.

Sigur că eu nu pot de la mine însumi. Și ne încearcă lenea, comoditatea și vin tot felul de gânduri subtile despre care zici „că-s ale mele” și care te îndepărtează ca să faci fapta aia bună. De aceea, avem nevoie de trezvie. Să fim în legătură permanentă cu Dumnezeu prin rugăciune, prin fapte bune și El ne va lumina, ne va întări.

Eu la concluzia asta am ajuns, cu bolile astea trupești în care lumea se zbate. Oare ce se îmbolnăvește mai întâi? Și din ce cauză se îmbolnăvește trupul? Cine are influență asupra trupului? Sufletul nostru, mintea noastră, felul nostru de a trăi. Dacă ești sănătos sufletește, ești și trupește sănătos. De cele mai multe ori te lași ispitit și faci, zicem noi, voia trupului, dar mai întâi sufletul cere și influențează trupul. Trupul este o materie moartă fără suflet. Cum îl părăsește sufletul pe trup, el e o materie moartă.

Într-adevăr, trupul, materia, caută plăcerea, însă duhovnicia ce caută? Bucuria asta duhovnicească. „În lume necazuri veți avea”, spune Mântuitorul, „dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”.

Să căutăm pacea!

Să căutăm pacea, armonia între noi! Unde este zâzanie, vorbe rele, acolo nu e Dumnezeu. Orice dezbinare, orice răzvrătire este pentru că nu mai e dragoste, iar Dumnezeu este dragoste. Și atunci când nu mai e dragoste, nu mai e nimic din ceea ce ne unește pe noi.

Comunismul este setat pe superiorul lui: să-i ia el locul. La noi aici este invers, este dragostea, e jertfa și camaradul face ascultare nu din obligație, ci din propria consimțire. Și nu e grea viața creștinească, e frumoasă, până când îi prinzi cheia.

Dumnezeu ne-a dat o poruncă și în porunca aceea se cuprind toate. Toată Legea și Prorocii, se spune că se cuprind în aceste două porunci: iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele. Sigur că una e iubirea de Dumnezeu și alta este iubirea de aproapele. Când vedem în Sfânta Scriptură că Mântuitorul spune: „Cine iubește mai mult pe părinți, pe frați, surori, rude, prieteni, decât pe Mine, acela nu e vrednic de Mine”, înțelegem că pe Dumnezeu trebuie să-L iubim din tot sufletul, din tot cugetul, cu toată puterea ființei noastre.

Viața veșnică

Nu este dragoste mai mare decât a-și pune cineva viața pentru aproapele lui. De aceea ne-a dat Dumnezeu viața aceasta: să trecem prin ea, dar nu oricum, ci ca să o căpătăm pe cealaltă. Și depinde cum viețuim aici. Dacă aici viețuim în Hristos și în lumea cealaltă, tot în Hristos vom viețui.

Pentru că dacă în lumea asta îmi petrec viața în desfrânări și distracții, cine mă așteaptă acolo? Cel cu care am lucrat aici, cel cu care m-am desfrânat, cel cu care m-am distrat, cu diavolul. Dar dacă m-am ocupat de Dumnezeu și am făcut voia Lui, dincolo nu mă tem de moarte.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 62)