SFÂNTUL ISAIA CEL CE A PROFEȚIT PE MESIA HRISTOS | SF. ILARION FELEA

Vă invităm să descoperiți, prin cuvintele meșteșugite ale Sf. Părinte Ilarion Felea, prorocul Vechiului Testament cel mai iubit de către creștini, Sf. Proroc Isaia, cel care a profețit atât de limpede că Mesia este Iisus Hristos Domnul, Cel născut din Fecioara Maria și care a pătimit moarte pe cruce pentru mântuirea nostră. Sf. Isaia mai este numit de Părinții Bisericii și „Evanghelist al Vechiului Testament”. SFÂNTUL ISAIA CEL CE A PROFEȚIT PE MESIA HRISTOS | SF. ILARION FELEA

Isaia – Profetul lui Israel

Nu știm nimic despre familia, copilăria și tinerețea lui. Datele câte le avem despre viața marelui profet Isaia le cunoaștem din cartea lui, care–i poartă numele: Cartea prorocului Isaia (66 capitole). Era fiul lui Amos, după tradiția iudaică, acesta ar fi fost frate cu regele Amația.

Isaia a fost căsătorit și a avut doi copii (Is.7:3; 8:1-3). Soția lui este numită prorociță (Is.8:3). Chemarea și lucrarea de proroc a lui Dumnezeu, Isaia și–a desfășurat–o pe vremea regilor din regatul Iuda: Uzia (Ozia), Iotam, Ahaz și Iezechia (Is. 1:1). Începutul ei cade între anii 740 și 738 înainte de Hristos și continuă până pe la 701. După tradiția evreilor, Isaia ar fi trăit până la începutul domniei lui Manase, când ar fi fost ucis din porunca acestui rege închinător la idoli (†c.700 î. Hr.), prin tăierea cu fierăstrăul (cf. Evr. 11:37).

Pe timpul prorocului Isaia, împărăția Asiriei, care se afla în nordul Palestinei, se ridicase la culmea puterii sale. Prin împărații Tiglat Pilezar III, Salmanasar IV, Sargon și Sanherib, s-a întins până la marginile Egiptului. Atunci a căzut și s–a desființat regatul lui Israil (partea de nord a Palestinei) și poporul i–a fost dus în robia Babilonului, la anul 722 (înainte de căderea regatului Iuda și a Ierusalimului cu 136 ani).

În acest timp, Isaia sfătuiește și când trebuie mustră regii lui Iuda, învață și ceartă și încurajează poporul. El sfătuiește să aibă încredere în Dumnezeu, mai ales când țara i-a fost cotropită de armatele lui Sanherib. Când se credea că totul este pierdut, Isaia prevestește că dușmanii se vor întoarce tot pe unde au venit și țara se va mântui, ceea ce s-a și întâmplat (Is. 38, II Regi 19:35-36).

Îndărătnicia poporului Israel și povățuirea lui Isaia

Cunoscând aceste întâmplări istorice, înțelegem mai bine cuvântările și întâmplările cuprinse în cartea Prorocului. Dar însemnătatea profetului Isaia e mai mare în viața religioasă a poporului său, a timpului său și mai mult a timpurilor mesianice ale Mântuitorului de mai târziu.

Prin puterea cuvântărilor și a ideilor sale, Isaia înnoiește și întărește viața morală și religioasă a poporului Israil. Vorbește despre Dumnezeu, despre însușirile și legăturile Lui cu omul și cu lumea, punându-le față în față cu datoriile omului față de Dumnezeu și față de semenii săi. Omul este în fața și în mâna lui Dumnezeu, ca lutul în fața și în mâna olarului. «Vai de cei care zic: „Cine ne vede? Cine ne aude?”. Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate zice despre lucrător: „Nu m-a făcut el”. Vasul zice oare despre olar: „El nu pricepe?”» (cap. 29:15-16).

Vremile erau tulburi, stricăciunile sufletești adânci, durerile grele. Via cea sădită și îngrijită de Dumnezeu, poporul ales, a rodit spini în loc de struguri. Israil se închina la idoli, nu mai asculta de Dumnezeu.

«Boul își cunoaște stăpânul și măgarul ieslea domnului său, dar Israil nu mă cunoaște, poporul meu nu mă înțelege. Vai ție, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, soi rău, fii ai pieirii. Au părăsit pe Domnul». Cu aceste voci, cu acest strigăt de durere își începe marele proroc scrierea cărții (1:3-4). Și vaiurile continuă, oglindind în ele tabloul nelegiuirilor și al ticăloșiilor vremii lui.

«Vai, vouă care clădiți casă lângă casă și grămădiți țarini lângă țarini, până nu mai rămâne niciun loc, ca voi să fiți singuri stăpânitori în mijlocul țării… Vai de cei ce de dimineață aleargă după băutură îmbătătoare, vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu vin… Vai de cei ce–și atrag pedeapsa ca și cu niște frânghii și plata păcatului ca și niște ștreanguri… Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău, care numesc lumina întuneric și întunericul lumină, care socoteau dulcele amar și amarul dulce!

Vai de cei care sunt înțelepți cu ochii lor și pricepuți după gândurile lor! Vai de cei viteji la băut vin și puternici la făcut băuturi îmbătătoare! Cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru un pahar și lipsesc de dreptate pe cel drept. Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc și iarba uscată de flăcări, așa rădăcina lor va fi topită ca pleava și floarea lor va fi spulberată ca cenușa, căci au călcat legea Domnului Savaot»… (cap. 5, 8, 11, 18:20–24).

Societatea sărăcită de abuzurile cârmuitorilor

Toate relele din societate vin din partea celor ce asupresc poporul, de la bătrâni și cârmuitori, bărbați și femei deopotrivă. «Voi, voi ați pustiit via mea și roada lucrată de la cei sărmani se află în casele voastre… În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunițe, cercei, brățări, văluri, cununi, lănțișoare, cingătoare, miresme, talismane, inele, verigi de nas, veșminte de sărbătoare, mantii, șaluri, pungi, pânzeturi subțiri, haine, legători și tunici. Atunci în loc de miresme: putreziciune și în loc de cingători: frânghie; în loc de cârlionți făcuți cu fierul: pleșuvie; în loc de veșmânt prețios: zdrențe și în loc de frumusețe: pecete de robie»… (cap. 3:14–15; 18–24).

La acest popor păcătos și la acești cârmuitori nelegiuiți și stricați, e trimis prorocul Isaia să strige, să predice întoarcerea la Dumnezeu și la poruncile lui mântuitoare:   «Du–te și spune poporului acestuia: cu auzul veți auzi și nu veți înțelege și cu ochii veți privi și nu veți vedea. Căci s–a învârtoșat inima poporului acestuia și cu urechile sale greu a auzit și ochii săi i–a închis, că nu cunosc să vadă cu ochii, cu urechile să audă și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă la Mine, ca să–l vindec».

Atunci a întrebat Prorocul: «Până când, Doamne?». Iar glasul Domnului i–a răspuns: «Până când cetățile vor fi pustiite și vor rămâne fără locuitori, și casele fără oameni și pământul pustiu»… (cap. 6:9–11).

Isaia și cărbunele ceresc

Întărit cu dar prorocesc, primit de la Dumnezeu, prin atingerea buzelor lui de cărbunele luat cu cleștele de pe jertfelnicul din cer, Isaia grăiește poporului său ca un împuternicit dumnezeiesc: «Mâinile voastre sunt pline de sânge, spălați–vă, curățiți–vă! Nu mai faceți rău înaintea ochilor mei… Învățați să faceți binele, căutați dreptatea, ajutați pe cel apăsat, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă. Veniți să ne judecăm zice Domnul: de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi, și de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face. De veți vrea și mă veți asculta, bunătățile pământului veți mânca. Iar de nu mă veți asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăiește» (cap.1:15-20).

Dumnezeu nu are trebuință nici de jertfe cu animale, nici de sărbători pângărite cu nelegiuiri, nici de posturi însoțite cu asupriri și cu nedreptăți. «Da, în zi de post… voi asupriți pe salahorii voștri. Voi postiți ca să vă certați și să vă sfădiți și să vă bateți furioși cu pumnul; nu postiți cum se cade zilei aceleia ca glasul vostru să se audă sus. Este acesta oare un post care îmi place, o zi în care omul își smerește sufletul său?… Nu știți voi postul care îmi place?, zice Domnul. Rupeți lanțurile fărădelegii, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă–l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu»… (58:3-8).

Profetul lui Iisus Hristos

Mai presus de toate ideile și învățăturile sociale și morale, în cartea prorocului Isaia se află profețiile mesianice. El prezice pe Mesia ca nimeni altul dintre proroci, cu o limpede- vedere de martor, care i–a atras numirea de „Evanghelist al Vechiului Testament”.

Isaia prevede și prezice nașterea Mântuitorului din Fecioară: «Iată Fecioara va zămisli și va naște fiu și–i va pune numele de Emanuil», adică Dumnezeu este cu noi (cap.7:14), profeție adeverită în Evanghelia de la Matei cap.1:20-24.

Isaia prevede și prezice că Mesia va veni în lume ca prunc, Fiu care este Dumnezeu atotputernic și Părintele veșniciei: «Căci Prunc S–a născut nouă, Fiu S–a dat nouă, a căruia stăpânire e pe umărul lui și se cheamă numele lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părintele al veacului ce va să fie. Și mare va fi stăpânirea lui și pacea lui va fi fără de sfârșit. Va împărăți pe tronul lui David și peste împărăția lui, ca s–o întărească și să–i pună la temelie judecata dreaptă, de acum și până în veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta» (cap.9:5–6), profeție împlinită numai în persoana lui Iisus Hristos (Lc. 1:32; 2, 7, 11; In. 3:6; I In. 4:9).

Isaia prevede și prezice că Mesia se va naște din seminția lui David, va fi o mlădiță din tulpina lui Iesei, strămoșul lui David, care va fi un mântuitor pentru popoare (11, 1, 10). Ca nimeni altul dintre profeți, Isaia prevede și prezice patimile Mântuitorului, durerile Mesiei: «Spatele meu l–am dat spre bătăi și obrazul meu spre pălmuiri și fața mea nu am ferit–o de ocara scuipărilor» (50:6). «El (Mesia) a fost străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne–am vindecat.

Toți umblau rătăciți ca niște oi, fiecare pe calea lui, și Domnul l–a încărcat pe El cu fărădelegile noastre. Chinuit a fost și s–a supus, și nu și–a deschis gura Sa, ca o oaie spre junghiere s–a adus și ca un miel fără de glas, înaintea celui ce–l tunde pe El, așa nu și–a deschis gura Sa»… (cap. 53). Nu s-au împlinit toate aceste profeții în vremea patimilor Domnului?…

Profeții mesianice

Ca nimeni altul dintre proroci, Isaia prevede și descrie timpurile mesianice, fericirea vremurilor de mântuire care vor începe deodată cu venirea Mesiei, cu întruparea Mântuitorului. «Te voi face lumina popoarelor, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului», mi-a zis Domnul (49:6). «Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoți din temniță pe cei robiți și din fundul închisorii pe cei ce stau în întuneric» (42:7).

«Atunci El va judeca neamuri și la multe popoare va da legile sale. Preface–vor săbiile lor în fiare de plug și lăncile lor în seceri. Niciun neam nu–și va mai ridica sabia împotriva altui neam și nu–și vor mai face războaie» (9:4). «Încălțămintea cu pinteni zornăitori de ostaș și manta pătată de sânge, le va arunca în foc și mistuite vor fi de flăcări» (9:4). «În vremea aceea lupul va sta laolaltă cu mielul și leopardul se va culca lângă căprioară; vițelul și puiul de leu vor mânca împreună și un copil îi va paște. Juninca se va duce la păscut cu ursoaica și puii lor vor sălășlui la un loc. Pruncul de față se va juca lângă culcușul viperei și în vizuina șarpelui otrăvitor copilul abia înțărcat își va întinde mâna. Nu vor mai face niciun rău și niciun prăpăd în tot muntele meu cel sfânt. Căci tot pământul va fi plin de cunoștința și de temerea de Dumnezeu ca fundul mării de apele care–l acopăr» (11:6-9).

Văzător al Împărăției Cerurilor

«Veselește–te pustie însetată, să se bucure pustia și ca crinul să înflorească… Întăriți–vă mâini slabe și genunchi slăbănoage prindeți putere. Spuneți celor slabi la inimă și la cuget: întăriți-vă și nu vă temeți. Iată, Dumnezeul vostru vine. Răzbunarea vine și răsplata lui Dumnezeu. El Însuși vine și ne va mântui. Atunci se vor deschide ochii orbilor și urechile surzilor vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor, căci izvoare de apă vor curge în pustie și râulețe în pământ însetat…

Acolo va fi cale curată și cale sfântă se va chema și nu va trece pe acolo nimeni necurat și nici nu va fi acolo cale spurcată. Cei risipiți vor merge pe dânsa și nu se vor rătăci. Și nu va fi acolo nici leu, nici fiare cumplite, ci vor merge pe dânsa cei mântuiți și cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce. Și vor veni în Sion în chiote de bucurie și veselia cea veșnică îi va încununa pe ei. Lauda și bucuria și veselia îi vor ajunge pe dânșii și vor fugi durerea, întristarea și suspinarea» (cap. 35).

Nimeni nu a văzut și nu a descris în cuvinte mai atrăgătoare și mai înălțătoare stările de fericire și vremurile de pace și de mulțumire ale Împărăției lui Dumnezeu, ca profetul Isaia. Neîntrecut a fost el ca văzător, ca poet, ca orator, ca profet. Paginile cărții lui sunt pline de avânt, de poezie, de frumuseți încântătoare. El este cel dintâi care vede și descrie mai cutremurat patimile Domnului și tot el este care strigă cel dintâi bucuria venirii și a biruințelor Lui. El este cel dintâi glas de profet care strigă în auzul lumii întregi: «Gătiți calea Domnului, pregătiți în pustie cărarea Dumnezeului vostru. Toată valea se va umplea și dealul se va pleca și vor fi cele strâmbe drepte și cele colțuroase căi netede. Și se va arăta slava Domului și tot trupul va vedea mântuirea lui Dumnezeu, căci gura Domnului a grăit» (40:3-5 și vezi cap. 45 și 55).

Vestitor al milei Domnului

Cartea prorocului Isaia este una din cărțile cele mai citite și cinstite și de creștini și de iudei. Numele lui este des amintit în Noul Testament. Iisus Hristos în sinagoga din Nazaret, din cartea lui citește și o ia ca mărturie a unei prorocii împlinite: «Duhul Domnului peste Mine, pentru că m–a pus să binevestesc săracilor și m–a trimis să vindec pe cei ce au inima zdrobită, să vestesc robilor izbăvire și orbilor vedere, să slobozesc pe cei strâmtorați și să vestesc anul milei Domnului». După ce a citit aceste cuvinte din Isaia (cap. 61:1–2), ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Domnului. Atunci le–a zis El: «Astăzi s–a împlinit Scriptura aceasta, pe care ați auzit–o» (Lc. 4:16–21).

Prorociile lui Isaia despre Mesia s–au împlinit în persoana lui Iisus Hristos. Prorociile lui despre timpurile de fericire mesianică sunt în curs de împlinire. Ele se adeveresc în măsura în care împlinim prevestirile lui de care depind pacea și fericirea oamenilor: preschimbarea săbiilor în fiare de plug și a firilor de lupi și de lei, în firi de miei și de copiii, așa cum ne învață Evanghelia.

Multe ar mai trebui spuse despre prorocul Isaia și despre ideile, învățăturile și profețiile cuprinse în cartea lui. Dar și numai din cele amintite și înșirate aici se vede cum lucrează Dumnezeu în curgerea istoriei prin trimișii Lui, între care unul dintre cei mai mari este Isaia, și prin prorociile descoperite de El, între care este și aceasta, tot din prorocia Isaiei citire: „Cu noi este Dumnezeu (Emanuil), înțelegeți neamuri și vă plecați. Auziți până la marginile pământului, cei puternici plecați–vă. Că de vă veți întări, iarăși veți fi biruiți… Căci cu noi este Dumnezeu” (cap.8:9–10).

(Extras din cartea: Cuvântari la Viețile Sfinților de Preot Ilarion V. Felea VOL II)