
Virgil Maxim | poem isihast
Cobor în duhul meu, şuvoi tot mai adânc
fiorul întâlnirii cu mine nu mă doare…
Ascult crescând din ape clopotniţe de soare
şi mari frumuseţi purtate pe-al veacului oblânc…
În scara bucuriei, albină sunt şi floare…
Cu mâinile amândouă miresmele profunde
Din amfora luminii în suflet le adun
Arunc măiastră nadă dorinţelor flămânde
Şi săgetez cuvântul în haină de păun…
Iar talisman de taină, port Chipul Tău Prea Bun…
Podoabele măririi din început sfinţit
Le-am bănuit în salba Fecioarei Preacurate
Nu le-am văzut vreodată. Ce preţ? N-am preţuit.
În mistica mea foame râvnitu-le-am pe toate
Şi colier în rugă le-am avut la miez de noapte.
…………………………………………………..
O, Praznicul Iubirii ce necuprinsu ’ncape!…
Adună-ţi cântăreţii născuţi şi nenăscuţi
Adâncului dă-i aripi, Înaltului fă-i punţi.
Să ne-ntâlnim la nunta „sfinţirilor de ape”
Îmbrăţişaţi în gânduri, cu nimb de argint pe frunţi.
(Poem publicat și în Revista Atitudini Nr. 33)


Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.