CUM URCĂM TABORUL? SF. ILARION FELEA

Cum urcăm muntele Tabor?

A fi desăvârşit, ca Dumnezeu, înseamnă a urca mun­tele pro­gresului duhovnicesc până sus, pe culme. Înseamnă a trece prin deşer­turi întinse spre munţi încân­tători. Înseamnă a face sforţări ostenitoare, a trece pe poteci înguste, peste văi şi peste prăpăstii, prin bolovani şi prin spini. Înseamnă a învinge ispite şi patimi, dureri şi sufe­rinţe, căderi şi însângerări, îndoieli şi lip­su­ri. Înseamnă a înfrunta toate glumele şi răutăţile oamenilor, toate piedicile stihiilor şi toate cursele duhurilor viclene şi înşelătoare.

Desăvârşirea este lepădarea de sine şi de lume, luarea crucii şi urmarea lui Iisus până la moarte (Mt. 19:21; Lc. 9:23). Desăvârşirea este creşterea în toate însuşirile şi desăvârşirile (perfecţiunile) Dumnezeirii – care sunt modele pentru desăvârşirea omului – creşterea în credinţă, în nădejde, în bunătate, în smerenie, în iubire «până la măsura deplinătăţii lui Hristos» (Ef. 4:13). Desăvârşirea este efort constant spre mai bine, corespondenţă neîntreruptă între voinţa omului şi harul Domnului.

Desăvârşirea este trăirea în duh, în iubire şi unire cu Iisus Hristos e împlinirea voinţei lui Dumnezeu, conformarea voinţei noastre cu voinţa lui Dumnezeu fără rezervă, întreagă şi constantă. Desăvârşirea este cea mai însemnată operă din viaţa religioasă, deoarece e însuşi viaţa veşnică începută încă pe pământ. «Fiţi desăvârşiţi!» este cea mai mare poruncă şi ultima treaptă a progresului creştin, care nu are nici un punct de oprire fără numai în Dumnezeu.

Fiți desăvârșiți!

Iată, iubiţi şi binecuvântaţi creştini, ce înseamnă cu­vintele Mântuitorului: «Fiţi desăvârşiţi precum desăvârşit este şi Tatăl vostru cel ceresc!».

Iubite creştine, când se corectează natura, când şi lemnele şi pietrele se cioplesc şi se înfrumuseţează, mai poate fi neglijată înfrumuseţarea, îmbunătăţirea şi desăvârşirea sufletului tău? Eşti om şi te numeşti fiul lui Dumnezeu; dar omul nu se poate face fiul lui Dumnezeu decât dacă se face sfânt, spune Sf. Grigorie de Nyssa (Marea Cuvântare Catehetică, Trad. D. Cristescu şi N. Barbu, p. 111).

Opreşte-te, creştine, priveşte în faţă Taborul, muntele desăvârşirii spirituale şi dă-ţi seama că numai urmând calea şi scara perfecţiunii prin silinţe, răstigniri, ciopliri şi tăieri dureroase, prin curăţirea inimii, prin luminarea minţii, prin deprinderea (exerciţiul) virtuţilor şi prin supunere la conducerea Duhului Sfânt şi a duhovnicului, ajungi din om trupesc om duhovnicesc.

Pe calea aceasta ajută-ne, Doamne, să mergem până la capăt, să suim din treaptă în treaptă până la unirea cu Tine, Doamne…

Ce înseamnă schimbarea la față?

Tot în legătură cu titlul şi conţinutul cărţii este bine să mai însemnăm că desăvârşirea, calea şi urcarea spre Tabor, ca şi Schimbarea la Faţă, nu cere omului o schimbare a sufletului în altă faţă, ci arătarea sufletului în adevărata lui faţă, în frumu­seţea şi în strălucirea lui dumnezeiască.

Ta­borul nu schimbă, ci descoperă, dezvăluie faţa cea ade­vă­ra­tă: curată, luminoasă, divină a sufletului. Taborul e culmea curăţirii, luminării şi desăvârşirii sufletului. Iar cartea de faţă vrea să fie călăuza noastră spre culmile lui de lumină şi bucurie sfântă; ghidul, tipicul, dreptarul după care se face pregătirea de călătorie, curăţirea, luminarea şi sfinţirea sufletului pentru a ajunge la înălţimea culmilor vieţii duhovniveşti, la unirea şi trăirea fericită cu Dumnezeu.

Mai departe, poate că nu este lipsit de interes să ştim că, după cum în ordinea firească a lucrurilor, orice călătorie are pa­tru momente deosebite: pregătirea, plecarea, călătoria propriu-zisă şi sosirea la ţintă. După cum ciclul sau cununa anului are patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna şi iarna şi după cum însăşi viaţa are patru vârste deosebite: copilăria, tinereţea, bărbăţia şi bătrâneţea, tot aşa şi lucrarea Spre Tabor cuprinde patru părţi în patru volume: Pregătirea, Curăţirea, Luminarea şi Desăvâr­şi­rea.

Curăţirea, luminarea şi desăvârşirea vor să ne arate cum este sau cum ar trebui să fie viaţa omului în lumina harului sau cum şi prin ce metode şi mijloace scapă omul din robia întunericului şi a morţii ca să trăiască în libertatea luminii şi a vieţii cu Dumnezeu, plan mare, program de lucru pentru toată viaţa unui om (paralel cu celelalte obligaţii familiale, profesionale şi sociale).

Notă: Opera „Spre tabor”, a Pr. Ilarion Felea, poate fi achiziționată aici: Comandă