CAUZA PRINCIPALĂ A ÎNCERCĂRILOR | PR. VARNAVA IANGOS

Încercările și smerenia

Sfântul Siluan taie cu un bisturiu duhovnicesc adâncurile inimii noastre și dezvăluie cauza principală a încercărilor. Învățând din câte a pătimit, scrie: „Domnul, deși iubește pe oameni, îngăduie întristările, pentru ca ei să-și recunoască neputința și ca să se smerească. Suferim doar până ne smerim. Războiul este crâncen doar pentru cei mândri, pentru că nu au răbdare și cad în deznădejde. Pentru cei smeriți, războiul este ușor, pentru că ei iubesc pe Domnul și El le dă o armă puternică, harul Duhului
Sfânt, care arde pe vrăjmași.

Îndată ce ne vom smeri, toate nefericirile noastre se vor transforma în odihnă și cu uimire vom spune: Pentru ce, mai înainte,
ne-am chinuit și ne-am întristat peste măsură? Când ne smerim suntem împăcați în orice condiții, pentru că bogăția și bucuria noastră este Domnul”.

Prin ispite, ne antrenăm

Amărăciunea adusă sufletului de învinuirile celorlalți, ne antrenează în răbdare, alungă nelucrarea, vădește deșertăciunea lucrurilor omenești. Este adevărat că de cele mai multe ori acuzatorii noștri văd păcatele și slăbiciunile noastre obiectiv și mai limpede, în timp ce noi singuri nu le putem discerne ușor, din cauza iubirii de sine. Astfel, împotriva voinței noastre, suntem forțați să ne vedem pe noi înșine și să încercăm să ne corectăm. Vrăjmășia altora devine în cele din urmă o binefacere uriașă pentru sufletul nostru.

Atunci când trecem prin greutăți, suntem nevoiți să filosofăm asupra lucrurilor. Învățăm să acceptăm circumstanțele mediului nostru şi să ne adaptăm. După cum ne asigură Apostolul Pavel: „Credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteți răbda” (1 Corinteni, 10:13).

Ușor-ușor, cultivăm înlăuntrul nostru o stare mulțumitoare și recunoscătoare față de Dumnezeu, pentru fiecare eveniment neplăcut care ni se întâmplă. Rămânem răbdători și întăriți în încercări, devenim smeriți, sensibili, milostivi, maturi.

Folosul întristărilor

Sf. Atanasie cel Mare a spus: „De odihnă veșnică se vor bucura cei care și-au petrecut viața întru durere și amărăciune” (Despre feciorie). Întristările ne dezlipesc de viața noastră pământească și individualistă; ne transformă în oameni universali.

Încercările sunt cârligul cu care Dumnezeu ne prinde inima. Atunci când suntem zdrobiți de suferință, sufletul nostru scoate spontan un strigăt tainic profund către Dumnezeu. Fiecare suferință devine un prilej să ne ridicăm mințile la cer și să căutăm mila dumnezeiască. Atunci, într-un mod paradoxal și de neînțeles, puterea crucii transformă piedicile în binefaceri și prilejuri de slavoslovire și mulțumire către Dumnezeu. Mângâierea dumnezeiască se revarsă înlăuntrul nostru ca un balsam. Dragostea și pronia lui Dumnezeu, care lucrează în tot chipul mântuirea noastră, face ca sufletul să se veselească.

„Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă” (Psalm 65:11). Voia lui Dumnezeu se descoperă în inima noastră în chip tainic, după multă durere și suferință. Aceasta este experiența comună a tuturor sfinților Bisericii noastre.

Ideologia confortului

Noi, însă, urmăm ideologia confortului, pe care ne-o propune lumea. Ne modernizăm și ne mulțumim cu o viață de fericire „vegetală”! Cine dintre noi poate suferi prigoniri, batjocuri, nedreptăți și să nu se împuțineze, să nu se răzvrătească? La cea mai mică nedreptate devenim ca niște fiare. Adevărata stare a inimii noastre se vădește, însă, atunci când suntem batjocoriți. Treapta duhovnicească a sufletului nostru este dată de felul în care reacționăm la nedreptate.

Un om sănătos din punct de vedere duhovnicesc, după multă experiență personală, discerne și recunoaște că nu supărările exterioare ne provoacă întristare și deznădejde. Mâhnirea este un produs al voii noastre. Este pur și simplu propria noastră hotărâre și alegere.

Atunci când cultivăm constant în inimă dorințe și voie proprie, care ne despart de Dumnezeu și de semenii noștri, ajungem să fim biruiți de întristare. Dacă învățăm să ne încredem în Dumnezeu, Care știe toate, vom rămâne liniștiți în toate încercările.

Fără suferință, rareori se întâmplă ca omul să ajungă să descopere înlăuntrul său bucuria autentică.

(Mai mult aflați în cartea ARHIM. VARNAVA IANGOS | FERICIRILE – RĂSPUNSUL DAT LUMII, editată la mănăstirea Paltin)

Pe această cale, vă reamintim invitația de a participa la Conferința susținută de Pr. Varnava, la Iași, miercuri 25 iunie.