DE CE NU PUTEA CREDE TOMA? SF. ILARION FELEA

Îndoiala lui Toma vine să ne descopere un alt mare adevăr al Bisericii: învierea trupurilor. ȘI trupurile vor învia, nu doar sufletele. Această teorie evreii o considerau inadmisibilă. Cum le revelează Mântuitorul ucenicilor Săi, și totodată, întregii creștinătăți, faptul că la a doua Înviere vom învia cu trupul, aflați în fermecătorul cuvânt al Sf. Ilarion Felea. DE CE NU PUTEA CREDE TOMA? SF. ILARION FELEA

Îndoiala lui Toma

Apostolul Toma nu credea în învierea Domnului, pentru că nu-şi putea închipui cum ar putea învia cineva din morţi, – cum ar fi cu putinţă învierea trupurilor?! Dar după ce vede şi pipăie pe Hristos înviat, crede şi mărturiseşte: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”… Din îndoielnic ajunge credincios.

Fără a trebui să vadă şi să pipăie rănile Domnului, creştinul dreptcredincios, aşa după cum crede în învierea Domului, pe mărturia Sfintei Scripturi, a sfinţilor Apostoli, a Crezului şi a Bisericii întregi, – crede şi în învierea trupurilor. – „Aştept învierea morţilor”, – mărturiseşte el în Crez (art. 11).

Unii sfinţi Părinţi învaţă că dogma învierii morţilor, cu trupul, este cel mai mare adevăr şi cea mai mare minune, care se întemeiază pe fapta învierii Domnului şi pe cuvintele Sf. Scripturi. De aceea se cere cunoscută şi lămurită şi învăţătura aceasta minunată şi deosebit de mângâietoare (pentru păcătoşi cutremurătoare) în faţa morţii.

Trupurile vor învia!

Încă în Vechiul Testament, profetul Isaia scrie, luminat şi insuflat de Duhul Sfânt: «Morţii Tăi, – Doamne, – cor trăi şi trupurile lor vor învia! – Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere. Căci roua Ta este rouă de lumină şi pământul va naşte din nou pe cei adormiţi» (Is. 26:19).

Un tablou mult mai grăitor, care preînchipuie învierea trupurilor, avem la proorocul Iezechiil, în vedenia câmpului cu oase (Iez. 37). – Proorocul a fost dus cu duhul în mijlocul unui câmp plin cu oase de om. Atunci i-a zis Domnul: «Fiul omului! Mai învia-vor oasele acestea? – Doamne, Dumnezeule, numai Tu şti asta!» i-a răspuns proorocul. Iar Domul i-a grăit: «Prooroceşte pentru oasele acestea şi le zi: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!… Iată Eu voi face să intre în voi duhul de viaţă şi veţi învia. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh de viaţă şi veţi învia, şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul». (Continuarea Profeției la Iez. 37:1-14; Dan. 12:2-3; 2 Mac. 7:9).

Învierea cu trupul

Vorbind despre viaţa viitoare şi despre învierea Lui din morţi, Iisus Hristos Mântuitorul ne încredinţează că «Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor, căci la El toţi sunt vii» (Lc. 20:34-38).

«Amin, grăiesc vouă, că va veni vremea, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu… Nu vă miraţi de aceasta, că vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi vor ieşi cei ce au făcut fapte bune la învierea vieţii, iar cei ce au făcut fapte rele la învierea judecăţii» (In. 5:25, 28-29).

«Adevărat adevărat vă grăiesc: dacă grăuntele de grâu, care a căzut în pământ nu va muri, va rămâne singur; iar de va muri, va aduce roadă multă» (In. 12:24).

Mai presus de toate, învăţătura despre învierea morţilor cu trupul, Hristos Domnul a adeverit-o şi a întărit-o prin învierea Sa cea de a treia zi, făcându-se El pârgă, «începătura învierii celor adormiţi» (1 Cor. 15:20).

Mărturiile Sf. Apostol Pavel

Despre învierea Domnului şi despre învierea trupurilor din morminte, Sf. Pavel vorbeşte şi scrie Iudeilor, Grecilor şi Romanilor. Cuvântează în cele mai mari oraşe, centre ale culturii de atunci: în Ierusalim, în Tesalonic, în Atena, Corint, şi Roma, în faţa sanhedrinului din Ierusalim şi areopagului din Atena… În faţa dregătorilor şi a împăraţilor, a preoţilor şi a filozofilor.

«Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu în judecată» – mărturiseşte Pavel în faţa saducheilor şi a fariseilor (FA 23:6); «având nădejde în Dumnezeu… că va să fie învierea morţilor, şi a drepţilor şi a nedrepţilor», grăieşte Pavel în faţa procuratorului Felix (FA 24:16). Filozofii Atenei când aud vorbirea lui Pavel despre judecata lumii şi despre învierea morţilor, se scandalizează şi prăsesc areopagul – adunarea înţelepţilor – (FA 17:31-32). Romanilor le scrie Sf. Pavel că Dumnezeu «înviază morţii şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt» (Rom. 4:17).

Da, fără îndoială, după cum este cu putinţă naşterea trupului din stihiile pământului, tot aşa este cu putinţă învierea trupurilor din ţărâna mormântului…

Frumoasă Pildă

Noi privim adeseori cu tristeţe soarele cum apune şi nu ne dăm seama că iarăşi răsare; – şi florile cum se ofilesc. Şi nu ne dăm seama că în seminţele lor este ascunsă puterea învierii şi taina nemuririi lor.

Privind un apus de soare în munţi, un scriitor schimbă următoarele cuvinte cu soţia unui naturalist:

• Ce odihnă sfântă… Aşa e şi trecutul, „un frumos apus de soare…şi când te gândeşti că de nicăieri o rază de lumină nu va mai veni să strălucească norilor posomorâţi ai vieţii!”…

• „De ce? o întrebam eu (Calistrat Hogaş) – de ce am jeli numai soarele care apune, şi n-am nădăjdui şi în soarele ce va să răsară?… Oare dacă o frunză se scutură, o altă frunză mai plină de viaţă nu răsare la loc? Şi dacă o floare se veştejeşte, oare altă floare nu reînvie mul mai strălucită în primăvară?…”

• „Crezi încă în primăvară şi în răsărituri de soare, în frunze care renasc şi în flori care reînfloresc? Desigur… desigur… eşti om fericit!…” îi mai zise ea, privindu-l cu un zâmbet amar.

• „Cred cel puţin că, în putreziciunea din care suntem alcătuiţi, este şi ceva etern…” răspunse scriitorul[1].

Credința Scripturii

Credinţa Scripturii, înnoirea primăverii (după moartea iernii) şi învierea Mântuitorului ne asigură că deşi trecem prin durerea morţii, vom învia, … vom învia ca fluturele din gogoaşă (crisalidă), ca grăuntele din pământ, ca florile din seminţe, ca mugurele din creanga verde, ca amintirile din mormintele memoriei…

• „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le; şi nouă ne-a dăruit viaţă veşnică. Închinămu-ne învierii Lui cele de a treia zi”.

[1] Calistrat Hogaş, Pe drumuri de munte, 1944, pp. 229-230.

(Extras din „Spre Tabor, vol. III, de Pr. Ilarion V. Felea)