Sfântul Mucenic Longhin Sutașul

Dumnezeiescul Apostol şi Evanghelist Matei, scriind în cuvinte Patima Domnului nostru lisus Hristos, zice:

Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe lisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând:

„Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! ”(Matei 27: 54).

Sutaşul acesta este fericitul Longhin, care împreună cu doi dintre soldaţii săi au venit la credinţa în Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

El a fost centurionul care a avut în comandă şi paza Crucii la Răstignirea Domnului de pe Muntele Golgota, şi pe aceea de la Sfântul Lui Mormânt.

Minciuna despre Învierea Domnului

Când bătrânii iudeilor au aflat de învierea lui Hristos, ei i-au mituit pe soldaţi ca să împrăştie zvonul mincinos cum că Hristos nu a înviat, ci că trupul Lui mort a fost furat de ucenicii Săi.

Ei au încercat să îl cumpere astfel şi pe Longhin, însă Longhin nu s-a lăsat cumpărat.

Văzând aşa iudeii au recurs la strategia lor clasică: ei au hotărât să îl lichideze fizic pe cel pe care nu 1-au putut cumpăra.

Aflând aceasta, Longhin atunci s-a lepădat de centura lui militară, s-a botezat de către un sfânt apostol împreună cu doi dintre soldaţii lui, şi împreună cu ei a părăsit Ierusalimul în taină, strămutându-se cu toţii în Capadocia.

Propovăduirea Evangheliei

El acolo şi-a închinat viaţa creştineştii vieţuiri, întru post şi rugăciune.

Ca martor viu al învierii lui Hristos, el a convertit pe mulţi dintre păgâni la Adevărata Credinţă cu mărturisirea lui.

El după aceea s-a retras într-un sat de pe moşia tatălui lui.

Dar răutatea iudeilor l-a ajuns până acolo.

Condamnarea

Ei l-au calomniat pe Longhin atât de murdar şi de persistent înaintea lui Pilat, încât acesta a trimis soldaţi care să îl ucidă prin decapitare.

Sfântul Longhin a cunoscut cu duhul apropiatul lui sfârşit, şi a ieşit în întâmpinarea celor trimişi să-l ucidă.

El i-a adus în casa lui, fără să le spună cine este.

El i-a primit pe soldaţi cu mare ospitalitate şi căldură, odihnindu-i cu hrană şi cu somn.

Pe când soldaţii dormeau, Sfântul Longhin a stat la rugăciune, şi a petrecut astfel întreaga noapte, pregătindu-se pentru ieşirea sufletului lui.

Descoperirea

În zori el i-a chemat pe cei doi însoţitori ai lui, foştii lui soldaţi, s-a îmbrăcat în haine albe de îngropare, şi le-a poruncit casnicilor lui să îl îngroape pe un anume deluşor, învăţându-i toate cele de trebuinţă.
Apoi i-a trezit pe soldaţi şi le-a zis că el este Longhin pe care ei trebuie să-l ucidă.

Soldaţii au rămas uimiţi şi lipsiţi de orice îndrăzneală, atât de mult încât au ţinut sfat să nu ducă la îndeplinire uciderea, ci să raporteze că Longhin nu a fost de găsit.

Longhin însă le-a arătat soldaţilor că trebuie să execute comanda primită.

Soldaţii au predat capul lui Longhin lui Pilat, care l-a trimis mai departe iudeilor.

Aceştia au luat acel sfânt cap şi l-au aruncat pe o grămadă de gunoi din afara cetăţii.

(sursă: „Proloagele de la Ohrida”, Sf. Nicolae Velimirovici)