Sfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa Teopista, cu cei doi fii

Sfinții prăznuiți astăzi sunt o pildă vie pentru familiile creștine din ziua de astăzi; o familie sfântă care nu a acceptat să facă compromisuri pentru Adevăratul Dumnezeu.

Sfântul Eustatie a fost un mare general roman, din timpul împăraţilor Titus şi Traian.

El mai înainte de Botezul său s-a numit Plachida.

Păgân fiind, Plachida a fost bărbat foarte drept şi milostiv, precum altă dată Cornelie Sutaşul, cel botezat de Sfântul Apostol Petru (Fapte 10).

Între coarnele cerbului

Aflându-se odată la vânătoare, el a gonit un cerb.

Prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Plachida a văzut deodată între coarnele cerbului Semnul Sfintei Cruci, iar în urechi a auzit glasul Domnului, Care i-a zis să meargă la un anume preot creştin şi să ia Sfântul Botez.

Generalul s-a botezat, împreună cu soţia şi cu cei doi fii ai lui.

Din botez el a primit numele Eustatie.
Soţia lui a primit numele Teopista („Credincioasă Domnului”), iar fiii lui s-au numit Theopist şi Agapit.

Vestirea dumnezeiască

După Botezul lui, Eustatie s-a dus iar la locul cerbului, a îngenunchiat şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru a-1 fi întors la calea adevărului.

Făcând astfel, Eustatie a auzit din nou glasul Domnului, Care i-a zis că va lua muceniceasca moarte pentru Numele Lui, şi 1-a întărit.

Atunci Eustatie a părăsit în taină Roma, împreună cu Teopista şi cu fiii, plănuind să se sălăşluiască printre cei umili şi să îi slujească lui Dumnezeu întru smerenie şi străinătate.

Sosind în Egipt însă, nenorocirile au început să se abată asupra capului lui.

Nenorocirea năpustită asupra familiei

Un barbar a răpit-o de sub ochii lui pe Teopista, iar fiii lui au fost înşfăcaţi de fiare sălbatice şi duşi departe.

Barbarul acela însă în curând şi-a dat necuratul lui suflet, iar vieţile copiilor Dumnezeu le-a păzit prin mâinile unor păstori.

Eustatie s-a sălăşluit în Egipt, într-un sat numit Vadisis, şi a vieţuit acolo timp de cincisprezece ani ca lucrător cu mâinile.

Barbarii au atacat atunci Imperiul Roman, iar Traian suferea din pricină că nu îl avea pe bravul lui General Plachida, care biruia în orice război.

Căutarea bunului general

Doi trimişi imperiali au fost însărcinaţi să-1 caute pe Plachida de-a lungul şi de-a latul Imperiului.

Prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, aceşti ofiţeri, foşti camarazi de arme şi buni cunoscuţi ai lui Plachida, au sosit şi la satul Vadisis, 1-au recunoscut pe Plachida şi 1-au adus împărtului.

La comanda unei armate, Eustatie i-a înfrânt pe barbari.

Pe drumul de întoarcere către Roma, Eustatie şi-a aflat şi soţia, şi fiii.

Între timp împăratul Traian murise, iar la cârma imperiului se afla Hadrian.

Boul cel din fier

A sosit şi momentul în care Hadrian i-a cerut Generalului Eustatie să aducă jertfe idolilor, dar Eustatie a refuzat, arătând că este creştin.

Hadrian i-a supus pe Eustatie, pe Teopista şi pe ambii fii la torturi bestiale.

Ei au fost aruncaţi şi la fiare, dar ele nu le-au făcut nici un rău.

Ei au fost la urmă aruncaţi într-un bou de fier încins în foc.

În a treia zi, trupurile lor au fost scoase din acel cuptor, întregi şi nearse.

Aşa a împlinit acest mare sfânt şi comandant militar cuvântul lui Dumnezeu:

Daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, iar cele ce sînt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu (Luca 20: 25), şi s-a sălăşluit cu sfânta lui familie în împărăţia Veşnică a lui Hristos.

(sursă: „Proloagele de la Ohrida”, Sf. Nicolae Velimorovici)