SF. GRIGORIE PALAMA: SCHIMBAREA LA FAȚĂ PRIN HARUL DUHULUI SFÂNT

Despre lumina necreată cu care era înveșmântat Domnul nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor, aflați în Omilia Sf. Grigorie Palama la praznicul Schimbării la față a Domnului nostru Iisus Hristos. SF. GRIGORIE PALAMA: SCHIMBAREA LA FAȚĂ PRIN HARUL DUHULUI SFÂNT

Puterea Harului Duhului Sfânt

Sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere (Marcu 9, 1).

Pretutindeni este Împăratul și pretutindeni este Împărăția Lui, astfel încât [expresia] venirea Împărăției Lui nu arată că vine de altundeva în alt loc, ci că [Împărăția] se descoperă prin puterea Dumnezeiescului Duh. De aceea a zis venind întru putere. Care putere nu survine pur și simplu celor care se întâmplă [la întâmplare], ci celor care stau cu Domnul, adică celor care sunt tari în credința în El și celor care, precum Petru, Iacov și Ioan, sunt și ei mai întâi urcați de Cuvânt într-un munte înalt, adică sunt înălțați deasupra smereniei firii noastre.

Deci și pentru aceasta se închipuie [în minte] Dumnezeu în munte – după cel care spune [așa] (Ieșire 4, 27), pe de o parte coborând El Însuși din propria înălțime, iar pe de altă parte ridicându-ne pe noi din smerenia cea de jos, [făcând acestea] ca să Se cuprindă Cel necuprins într-o fire creată, pe măsura [acesteia] și pe cât este de sigur. Iar această înfățișare nu este inferioară minții, ci cu mult mai superioară și mai înaltă, pentru că se naște din puterea Duhului Sfânt.

De ce natură este Lumina Schimbării la față?

Așadar, lumina Schimbării la față a Domnului nu se naște și dispare, nici nu e circumscrisă și nici nu cade sub puterea sensibilă, chiar dacă a fost văzută și cu ochii cei trupești și pentru puțin timp și pe un vârf îngust al muntelui, ci atunci, după cel care spune așa, [ucenicii] cei inițiați ai Domnului s-au mutat de la trup la duh prin schimbarea simțurilor pe care a lucrat-o în ei Duhul (cf. Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua 10; Ioan Damaschin, Omilia la Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos). Și astfel au văzut lumina aceea negrăită, cum și pe cât le-a hărăzit lor puterea Duhului.

Ceea ce, nevăzând cei care acum blasfemiază împotriva ei, au socotit că apostolii cei aleși au văzut lumina Schimbării la față a Domnului cu o putere sensibilă și zidită, și de aceea încearcă să tragă în jos, spre [a o considera] zidire, nu numai lumina aceea, slava și împărăția lui Dumnezeu, ci și puterea Dumnezeiescului Duh, prin Care se descoperă celor vrednici cele dumnezeiești. Căci nu l-au auzit și nici nu au crezut lui Pavel, care zice: Cele ce ochiul nu le-a văzut, și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor care-L iubesc pe El. Iar nouă ni Le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează [chiar] și adâncurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 9-10).

Strălucirea Firii Dumnezeiești

Iar strălucirea firii dumnezeiești o avea ascunsă sub trup. Așadar, lumina aceea este a dumnezeirii, și este nezidită. Când Hristos S-a schimbat la față, după cuvântătorii de Dumnezeu, „nu a luat ceea ce nu era, nici nu S-a transformat în ceea ce nu era, ci a descoperit ucenicilor ceea ce era, deschizându-le ochii și din orbi făcându-i văzători” (Sfântul Ioan Damaschin, Omilia la Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos).

Vezi că față de lumina aceea sunt orbi ochii care văd după fire? Așadar, nici lumina aceea nu este sensibilă, și nici cei care o vedeau nu o vedeau simplu, cu ochi sensibili, ci cu [ochii] cei transformați prin puterea Dumnezeiescului Duh. Așadar, s-au schimbat, și astfel au văzut schimbarea, nu [o schimbare] de moment, ci pe cea pe care frământătura noastră a luat-o chiar de la asumarea ei [de către Hristos], fiind îndumnezeită prin unirea Cuvântului lui Dumnezeu [cu ea].

(Extras din Sfântul Grigorie Palama, Omilia a XXXIV-a în Scrieri I: Omilii, Editura Doxologia)