Este creștinul incompatibil cu viața politică de azi? Care este datoria unui creștin aflat la conducerea unui stat, implicat în politica, ce de cele mai multe ori face pact cu păcatul? Cum putem evita compromisul și care este rolul unui partid politic astăzi? Întregul articol îl puteți citi în ultimul Număr al Revistei Atitudini.
Rostul unui partid politic
Noi încercăm acum să facem un partid politic și normal că, am ajuns într-o poziție, mai puțin legală, adică spunem: „Uite, guvernul actual fură!”, pentru că e vorba de niște hoți. „Uite, direcția pe care vrem să mergem, e asta”, o direcție care nu le place deloc și care nu e conformă nici cu legile proiectate de actuala putere. Avem dreptul să facem aceasta?
Ba trebuie arătat, sigur, că doar și o turmă de oi o păzești cu câinii, nu? Câinii pe care îi ai acolo, anunță când vine ursul, când vine lupul. Ciobanul se trezește: „Măi, hai să strigăm, că ne atacă!”. Cam așa ar fi niște oameni care încep să spună ceva și e o datorie asta. E o poruncă, am putea spune. Ai o datorie de a păzi, de a face ceva. Dar lumea e nemernică. Lucrurile se vor desfășura în ceea ce crezi tu sau nu, dar tu ți-ai făcut o datorie. Cel puțin ai dovedit ceva cât ai trăit și tu scurți ani pe pământ. Nu vezi că și oamenii aceștia, politicieni de-ai noștri, de la primul război mondial și până în prezent, care au mai încercat să facă ceva, sunt totuși rămași în prezența lor, oameni de prestigiu. N-au fost niște trădători.
Dar nici celor care au murit ca niște martiri, nu li se spune numele.
Da, dar numele lor au fost trecute în ceruri.
Politica, păgânismul și păcatele împotriva firii
Adică părtășia cu stăpânitorii acestei lumi, nu o văd decât spre paguba creștinismului, spre paguba Bisericii. Pe zi ce trece suntem din ce în ce mai slăbiți.
Păi, am spus mai înainte că, metoda lor a fost întotdeauna aceea de a lua de sus în jos, forța, ca și vechiul păgânism. Care a fost cea mai puternică perioadă de persecuție? A lui Dioclețian, nu? Atunci când au venit și le-au luat păstorul.
Vedeți frățiile voastre, că apele acestea care au venit peste noi, în America, în România, în Thailanda și în toată lumea, nu sunt decât consecințele păcatelor, ale fărădelegilor noastre. Potopul de la noi, după mine, este urmarea faptului că am găzduit toată blestemăția aceasta a homosexualilor. A stat în Bucureștiul nostru creștin-ortodox, cea mai mare urgie a lui Dumnezeu. I-am găzduit noi. Conferințele cele mai sălbatice și mai ateiste au gazdă, Bucureștiul. Ca să ajungi în viața politică, trebuie să accepți întâi blestemăția păgânismului. Ca să intri să poți guverna, trebuie să renunți la orice valoare creștină, pentru că prețul unui așa zis progres, civilizație, este renunțarea, să tai ceva din trupul acesta al creștinului. Trebuie să depui armele în fața păgânismului. La ora actuală, noi creștinii-ortodocși, avem în față reformele acestea: armată nu mai avem, școală nu mai avem, sănătate nu mai avem. Ce să mai vorbim? Au distrus toată societatea noastră, justiție nu mai avem.
(Fragment extras din Revista Atitudini Nr. 84)


Părintele se contrazice prin fraza: „Ca să ajungi în viața politică, trebuie să accepți întâi blestemăția păgânismului.“ Deci trebuie să intri în jocul minciunii, al corupției, al compromisurilor specifice; altfel exprimat, trebuie să renunți la creștinism dacă vrei să intri în politică! De aici drăceasca horă a stăpînirii, unde nu toți au acces! Problema e: votul pe care-l dai periodic, nu cumva te angajează, te face solidar cu politica făcută de cutare ori cutare politician? Cum vei putea da socoteală la judecata particulară?…
Mihai Floarea
Nu se contrazice. Se referea la scena politică de atunci și în general. Dar cu siguranță își dorea oameni politici care să rămână demni.
Pingback: SALUTĂM DECIZIA B.O.R DE PARTICIPARE A CLERICILOR LA VIAȚA POLITICĂ - ATITUDINI - Mănăstirea Paltin