Ne spunea nouă părintele Tis de la Amasia că auzise pe Adelfie, fratele său, zicând: „Când Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, a fost izgonit și surghiunit la Comane, a rămas în casa noastră o vreme și de aceea multă îndrăzneală și dragoste aveam către dânsul”.
Rugăciunea după adormirea Sf. Ioan
Și zicea Adelfie, fratele meu și episcopul de la Cucuz: „După ce fericitul Ioan s-a mutat la Domnul, fiind acolo în surghiun, mare mâhnire am avut, că un bărbat ca acesta, învățător al lumii, care cu cuvântul său veselea Biserica lui Hristos, unul ca acesta în surghiun a răposat.
Însă, m-am rugat Domnului cu multe lacrimi, ca să-mi arate mie în care rânduială este și de este numărat între patriarhi. Și mult rugându-mă eu, pentru aceasta, într-o noapte, am văzut în vis pe un bărbat foarte luminat la vedere.
Visul lui Adelfie
Și m-a luat pe mine de mâna dreaptă și m-a dus la un oarecare loc luminos și preaslăvit și mi-a arătat mie pe toți învățătorii Bisericii. Iar eu nădăjduiam să văd acolo cu dânșii și pe doritul meu Ioan Gură de Aur.
Și, după ce mi-a arătat mie pe toți și mi-a spus și numele fiecăruia dintre ei, iarăși luându-mă de mână, m-a scos afară. Iar eu mergeam după el mâhnit că nu văzusem, cu arhiereii, pe fericitul Ioan.
„Că acela la Scaunul Stăpânului stă”
Deci, mi-a zis mie: „Ce-ți este? Și de ce ești mâhnit? Că nimeni intrând aici, nu iese mâhnit”. Iar eu i-am răspuns: „Aceasta îmi este mâhnirea, că pe iubitul meu Ioan Gură de Aur nu l-am văzut cu ceilalți episcopi”.
Iar el mi-a zis mie: „Zici de Ioan, povățuitorul pocăinței?”. Și i-am zis: „Așa”.
Deci, mi-a răspuns mie, zicând: „Tot omul, în trup fiind, nu-l poate vedea pe acela. Că acela la Scaunul Stăpânului stă, între Serafimi și Heruvimi”. Și m-am mângâiat de cuvintele lui.
(Proloagele, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă București-2011, p 415)
Pingback: Laudă superbă închinată Sf. Ap. Pavel. Sf. Ioan Hrisostom - ATITUDINI - Mănăstirea Paltin