Laudă superbă închinată Sf. Ap. Pavel. Sf. Ioan Hrisostom

Măreția Sf. Ap. Pavel

N-aș greși dacă aș numi sufletul lui Pavel livadă de virtuți și rai duhovnicesc. Atât de mult înflorea prin har și atât de vrednică de har își arăta filosofa sufletului său! Pentru că a fost vasul alegerii și pentru că s-a curățit bine pe sine însuși, cu îmbelșugare s-a revărsat peste el darul Duhului. Asta e pricina că ne-a izvorât nouă și râuri minunate; nu numai patru, ca izvorul cel din paradis, ci cu mult mai multe, ce curg în fiecare zi. Nu udă pământul, ci deșteaptă sufletele oamenilor spre rodire de virtute.

Pavel are adunate toate virtuțile profeților la un loc, pe care fiecare dintre aceia le avea. Și le are cu atâta covârșire, cum nimeni dintre ei nu le avea.

Jertfa lui Pavel

Despre  care jertfă a lui Pavel vreți să vă vorbesc? Că nu-i numai una! Se jertfea în fiecare zi și aducea o îndoită jertfă: murea în fiecare zi și purta în trupul lui omorârea Domnului Hristos. Se găsea necontenit în fața primejdiilor, se junghia prin voință. Își omora în așa chip firea trupului, că nu era cu nimic mai prejos de jertfele junghiate. Ba, dimpotrivă, cu mult superioare lor. Nu jertfea boi și oi, ci se jertfea pe sine însuși în fiecare zi, printr-o îndoită jertfă. De asta a și îndrăznit să zică: „Căci eu, iată-mă, și jertfesc”, numind jertfă sângele lui.

Nu s-a mulțumit cu aceste jertfe, ci după ce s-a afierosit bine pe sine însuși, a adus lui Dumnezeu întreaga lume: pământul și marea, ținuturile locuite de greci și pe cele locuite de barbari. Și, ca să spun într-un cuvânt, tot pământul luminat de soare. Ca un întraripat a străbătut toată lumea. N-a călătorit de dragul călătoriei, ci a smuls spinii păcatelor, a semănat cuvântul credinței, a alungat rătăcirea, a adus adevărul, a făcut îngeri din oameni. Dar, mai bine spus, a făcut pe oameni din demoni îngeri.

Dragostea lui Pavel

De aceea, când a fost să plece de pe lume aceasta, după atât de multe sudori și după atât de nenumărate biruințe, spunea mângâind pe ucenici. „Chiar dacă mă jertfesc pentru jertfa și pentru slujba credinței voastre, mă bucur. Și mă bucur împreună cu voi toți. De aceea și voi bucurați-vă! Și bucurați-vă împreună cu mine!” (Filip. 2. 17-18).

Ce jertfă ar putea egala jertfa aceasta, pe care Pavel a jertfit-o junghiind-o cu sabia Duhului, pe care a adus-o pe jertfelnicul cele mai presus de ceruri?

Pavel mai mare decât Noe și alți Patriarhi

Corabia lui Pavel a mers până la marginile lumii; și de atunci și până acum Pavel aduce pe toți oamenii în corabia aceasta.A făcut corabia aceasta pe măsura mulțimii celor ce se mântuiesc. Primește în ea oameni mai nepricepuți decât animalele, dar îi face să se ia la întrecere cu puterile cele de sus… Corabia lui Noe a luat în ea un corb și a dat drumul tot unui corb. A luat un lup dar n-a schimbat firea lui sălbatică. Corabia lui Pavel nu a fost așa! A luat în ea lupi și a făcut dintr-înșii oi.  Aluat în ea vulturi și ulii și i-a schimbat în porumbei…

Pavel nu și-a văzut astupate fântânile (precum lui Iacov răbdătorul), ci chiar trupul său. Nu numai că nu părăsea ca Isaac pe vrăjmașii săi, ci se străduia să urce la cer pe cei ce aruncau cu pietre în el. Cu cât fântâna era astupată mai mult, cu atât izvora mai multă apă și dădea naștere la mai multe râuri de răbdare.

Iov și Pavel

Vrei să-mi spui că viermii și rănile îi pricinuiau lui Iov dureri cumplite și cu neputință de suferit? O mărturisesc și eu! Dar dacă ai pune în fața acestor dureri biciuirile primite de Pavel în atâția ani, foamea lui neîntreruptă, goliciunea, lanțurile, temnița, primejdiile, uneltirile, atât de la ai săi, cât și de la străini, atât de la tirani, cât și de la lumea întreagă. Dacă, pe lângă acestea, ai adăuga celelalte suferințe mai amare decât acestea, adică durerile lui pentru cei căzuți, grija de toate Bisericile, aprinderea ce-o suferea pentru fiecare credincios ce se smintea… Ai vedea că sufletul care îndură acestea este mai tare decât o stâncă și întrece tăria fierului și a oțelului. Suferințele pe care Iov le avea în trup, Pavel le avea în suflet.

Suferea pentru fiecare credincios mai cumplit decât o femeie care naște. De aceea și spunea: „Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile nașterii”. (Gal. 4:19)

(Extras din Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la sfinți)