Sf. Efrem Katunakiotul: Mucenicia este o mare binecuvântare!

„Mă rog să pecetluiţi nevoinţele Înalt Prea Sfinţiei voastre cu mucenicia sângelui” [1]

• … Avem destui ierarhi buni şi virtuoşi, Înalt Prea Sfinţite. Slavă lui Dumnezeu. Însă câţi dintre aceştia sunt eroi? Aud şi eu multe. Am citit şi despre Sebastian şi voiam să-l întâlnesc.
• Eu sunt Sebastian.
• Ştiu, Înalt Prea Sfinţite, de aceea şi spun că prezenţa Înalt Prea Sfinţiei voastre este o cinste pentru noi. Ne-aţi făcut o mare bucurie, căci vă aşteptam. Mitropolitul Sebastian la coliba noastră… Vă mulţumim mult, mult de tot, Înalt Prea Sfinţite.

Apoi mitropolitul i-a vorbit despre lupta, problemele şi neliniştea sa în legătură cu Epirul de Nord.

• Dumnezeu să vă întărească. Noi vă vedem ca pe un mucenic. Sunteţi mucenic. Aveţi o mucenicie continuă, Înalt Prea Sfinţite. Însă fraţii noştri închişi acolo ani de zile acum mărturisesc, şi Înalt Prea Sfinţia voastră împreună cu ei… Cine suferă împreună cu mucenicii primeşte răsplată de mucenic. Cinste Înalt Prea Sfinţiei voastre! În felul acesta vă faceţi părtaş la Jertfa Mântuitorului de pe Cruce, Care şi-a vărsat sângele pentru noi.

Este mare lucru Sângele lui Hristos. De aceea vă spun că nu există o cinste mai mare ca cea a muceniciei. Mă rog să pecetluiţi nevoinţele Înalt Prea Sfinţiei voastre cu mucenicia sângelui. Este un lucru foarte mare, o binecuvântare şi o cinste de neînchipuit.

• Şi eu, părinte, adesea mă gândesc la aceasta. De unde pot şti dacă nu o să mă găsească până la urmă într-un şanţ, cu capul tăiat?

Atunci, părintele Efrem s-a ridicat în picioare şi, întinzându-şi mâinile spre cer, a spus:

• Vă doresc aceasta din toată inima, Înalt Prea Sfinţite! Să dea Dumnezeu! Este o mare cinste. Bine aţi spus, „într-un şanţ cu capul tăiat”. La nevoinţa atât de mare pe care o faceţi Înalt Prea Sfinţia voastră, puţin mai trebuie ca să vină şi această binecuvântare. Mucenicia este o mare binecuvântare. Biserica noastră se sprijină pe sângele mucenicilor. Sfintele mese au la temelia lor moaşte de mucenici, nu de cuvioşi. Mare este Sfântul Antonie, mare este şi Sfântul Pahomie, însă nici o Sfântă Masă, nici un Jertfelnic nu are la temelie moaştele lor. În schimb moaştele sfinţilor mucenici necunoscuţi primesc această cinste. Măcar de v-aţi învrednici de mucenicia sângelui, Înalt Prea Sfinţite! Nu spun aceasta ca şi cum mucenicia durerii şi a compătimirii nu ar ajunge, însă cea a sângelui le completează. O, ce cinste ar fi aceasta! Nu trebuie mult. Se poate să o dea Dumnezeu.
• Eu mă gândesc pentru aceasta, dar cum va vrea Dumnezeu.
• Să dea Dumnezeu!
• Însă aş vrea să-mi daţi şi binecuvântarea Sfinţiei voastre.
• Binecuvântare v-am spus că nu am. Rugăciune pot să fac Înalt Prea Sfinţite. Vă făgăduiesc că voi face aceasta în fiecare zi, cu toată inima mea.

–     Şi la Proscomidie să scoateţi părticele pentru martirii contemporani din Epirul de Nord.

• Da, neomartiri! Cu siguranţă că o vom face. Să scriem chiar acum numele lor.
• Să faceţi şi rugăciune pentru Epirul de Nord.
• Cu siguranţă, Înalt Prea Sfinţite. Am spus că voi face pentru Înalt Prea Sfinţia voastră şi pentru neomartiri.
• Acum, Părinte, vreau să vă întreb ceva. Întâlnesc împotriviri chiar şi la creştini. Ei spun: „Exagerează Sebastian, continuu vorbeşte numai despre Epirul de Nord. Să ne oprim acum. Mai există şi alte subiecte duhovniceşti”. Sfinţia voastră ce spuneţi? Ce părere aveţi?
• Nu, Înalt Prea Sfinţite, nu au dreptate. Să nu-i ascultaţi. Să ne oprim? Dar nu au încetat muceniciile. Ele continuă. De aceea şi Înalt Prea Sfinţia voastră întotdeauna să vorbiţi şi să vă luptaţi. Iar noi continuu ne vom ruga. Acesta este un subiect cu adevărat duhovnicesc. Celelalte sunt înşelătoare.
• Părinte, aş vrea să-mi spuneţi ce simţiţi în adâncul inimii Sfinţiei voastre, pentru mine şi pentru lupta pe care o duc. Ce simţiţi exact? Nu-mi ascundeţi aceasta, ci spuneţi-mi-o!
• Ce simt exact pentru Înalt prea Sfinţia voastră? Simt… Să fac mişcarea? Aşa îmi vine… Însă sunt şi alţii de faţă. Să nu înţeleagă greşit, Înalt Prea Sfinţite…Înţelegeţi ce simt!…( S-a ridicat să-l îmbrăţişeze ).
• M-aţi odihnit mult, Părinte. Voi continua cu toată puterea pe care o am, de vreme ce şi Sfinţia voastră sunteţi de acord.
• Da, sunt de acord. Cum să nu fiu de acord? Dar ce importanţă are părerea mea? Continuaţi, Înalt Prea Sfinţite, cu tot atât de multă râvnă, durere şi smerenie. Neomartirii cer asta. Dumnezeu şi Biserica sunt împreună cu Înalt Prea Sfinţia voastră. Ce va urma numai Cel de Sus o ştie. În tot cazul, să ştiţi că săvârşiţi o lucrare sfântă.
• Părinte, îmi aduceţi bucurie. Îmi daţi aripi. Mă uşuraţi mult sufleteşte şi primesc multă putere.
• Şi eu m-am bucurat foarte mult, Înalt Prea Sfinţite.
• Însă v-am obosit şi v-am întrerupt programul
• Care program? Astăzi am avut parte de o mare binecuvântare astfel de bucurie cine şi-ar fi putut-o închipui? Vedeţi, suntem în acelaşi duh. Acest lucru ne uneşte. Există şi… înţelegere… Cum îi zice? Îmi scapă cuvântul. Am uitat şi limba noastră greacă, aici în liniştea pustiei.
• Înţelegere reciprocă?
• Da! Înţelegere reciprocă, acesta este cuvântul. De aceea a fost foarte mare ziua de astăzi. Rar avem astfel de binecuvântări. Inima mea tresaltă de bucurie şi recunoştinţă.
• Să vă dăm câteva din tipăriturile pe care le scoatem.

Părintele Efrem, privind coperta revistei „Epirul de Nord răstignit”, spuse:

• Într-adevăr, aşa este acolo, cuiul şi sângele.

Apoi privind revista „Drama unui popor”, a spus iarăşi:

–  Trăiesc în temniţă. Suferă! Continuaţi, Înalt Prea Sfinţite. Dumnezeu vă va da putere şi luminare. Să vă dea şi mucenicie. Precum spuneam, nu trebuie mult.

• Daţi-mi binecuvântarea Sfinţiei voastre, Părinte. Am nevoie de ea.
• Ce să faceţi cu ea? O vreţi atât de mult?
• Daţi-mi-o, ca să plec încărcat duhovniceşte.
• De vreme ce insistaţi să o aveţi, „Dumnezeu să vă binecuvinteze, Înalt Prea Sfinţite. Şi eu să am binecuvântarea Înalt Prea Sfinţiei voastre”.

[1] Discuţie între Părintele Efrem Katunakiotul şi IPS Sebastian, Mitropolitul Driinopolului şi al Koniţei, de Ierom. Iosif Aghiritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, ed. Evanghelismos, p. 148.