SF. PAISIE ȘI OBȘTEA DE LA SUROTI

Vă oferim un interviu cu Gherotissa Macrina, actuala maica stareță de la mănăstirea Evru din Grecia, care a petrecut mulți ani ca ucenică în obștea de la Suroti, unde l-a avut povățuitor pe Sf. Paisie Aghioritul. SF. PAISIE ȘI OBȘTEA DE LA SUROTI | INTERVIU CU MAICA STAREȚĂ MACRINA

Blagosloviți, Gerontissa Macrina![1] Știm că ați fost ucenica Sf. Paisie Aghioritul, pe vremea când erați viețuitoare în mănăstirea Suroti. V-am ruga mult să ne povestiți puțin despre povățuirea duhovnicească a Sfântului Paisie în obștea mănăstirii Suroti.

Sunt foarte multe lucruri care se pot spune despre Sf. Paisie. Întâi de toate, mulțumim Domnului că am avut binecuvântarea să stăm în preajma lui câțiva ani. Atunci când l-am cunoscut noi, încă nu era așa cunoscut de mulți. Nu avea multă faimă atunci. Însă oricine își dădea seama că este un om foarte duhovnicesc. Era foarte plăcut ca om. Avea simțul umorului și mereu găsea câte un cuvânt ca să înveselească pe cei din jur. Avea un mod foarte discret și comic, în care ne atrăgea atenția asupra unor lucruri greșite pe care le făceam.

Dacă greșeam ceva și voia să ne dea de înțeles că nu este bine, făcea o glumă cu subînțeles. De exemplu, a spus odată unei maici, care era foarte nevoitoare, dar făcuse o greșeală: „Uite, vezi? Imaginează-ți că ai făcut o mâncare bună pentru cineva drag sau un ou ochi la tigaie. Și trece o pasare pe de-asupra și lasă un găinaț exact pe oul tău. Mâncarea ta nu va mai fi bună de nimic. Vezi? Așa poate să strice un lucru mic, toată opera! Așa poți să pierzi toată osteneala din pricina unei mici greșeli”.

La începuturi, Sfântul Paisie obișnuia să stea la noi câte zece zile și mai mult, după caz, apoi pleca in Sfântul Munte. Cat timp se afla împreună cu noi, la Suroti, ne aflam într-o atmosferă de bucurie și de har, fără să ne dăm seama. Abia atunci când pleca în Munte realizam diferența.

Cum a ajuns Sf. Paisie la Mănăstirea Suroti?

Pe părintele Paisie l-a cerut Gheronda nostru, părintele Policarp, care deja începuse construcția mănăstirii Suroti, împreună cu câteva maici. Cunoașteți viața lui… Sf. Paisie se îmbolnăvise și venea adesea în Tesalonic pentru îngrijiri medicale. Perioadele când cobora din Sf. Munte erau din ce în ce mai dese și atunci duhovnicul nostru i-a propus să stea la noi.

Dar cum s-a hotărât să aleagă Mănăstirea Suroti? Cred că erau multe mănăstiri care doreau să îl aibă ca povățuitor duhovnicesc.

Sf. Paisie a venit la Tesalonic, împreună cu egumenul Mănăstirii Stavronichita, ca să se opereze. Duhovnicul nostru, părintele Policarp, era slujitor la Biserica „Sf. Sofia” din Tesalonic. Părinții s-au dus acolo la slujbă și în acest fel s-au cunoscut. Au discutat puțin despre problema de sănătate a Sfântului Paisie. Gheronda al nostru cunoștea bine pe directorul spitalului județean din Tesalonic și a mijlocit pentru Sf. Paisie ca să fie operat. După ce s-a operat Sf. Paisie, părintele Policarp i-a recomandat o casă a unor prieteni unde a stat o perioadă pentru recuperare.

Pentru că avea o activitate misionară intensă, în inima orașului, părintele Policarp dobândise un nume bun și avea mulți ucenici și ucenițe. Multe dintre ele doreau să intre în monahism. Dorind un sfat, părintele i-a vorbit și sfântului Paisie despre ele. Mai târziu sfântul le-a cunoscut personal. Unele dintre ele chiar donaseră sânge pentru Sfântul Paisie, atunci când s-a operat, de aceea sfântul s-a simțit dator față de ele. A vorbit cu părintele Policarp să facă o mănăstire de maici și s-au dus împreună să aleagă locul.

Ulterior Sf. Paisie s-a făcut bine și a plecat în Sf. Munte, iar Gheronda al nostru a început să construiască Mănăstirea Suroti, pe care a închinat-o mai târziu sfântului Ioan Evanghelistul. În scurt timp, s-au dus acolo primele surori, iar părintele Policarp l-a rugat pe Sf. Paisie să le ajute pe maici duhovnicește, pentru că el însuși era ocupat cu enoria din Tesalonic.

Găsirea moaștelor Sf. Arsenie

În primii doi ani Sfântul Paisie le-a ajutat duhovnicește foarte mult pe maici. Apoi, lucrurile s-au înlesnit astfel încât părintele Policarp a putut să se retragă și el la Suroti. Acest context a ajutat ca legătura între cei doi duhovnici să fie foarte strânsă. După aceea, Sfântul s-a întors în Sf. Munte, dar de două ori pe an, cel puțin, venea la Suroti și stătea câte 10-14 zile ca să ne ajute. Ținea sinaxe, vorbea cu maicile și individual. Nu rămânea nimeni neajutat.

La un moment dat s-au dus amândoi în Corfu și au adus moaștele Sf. Arsenie Capadocianul. Sf. Paisie le zicea la maici să păstreze taina, să nu cumva să spună la cineva de moaștele sfântului Arsenie: „Să nu spuneți la nimeni de moaștele Sfântului. El singur se va descoperi”, zicea. Doar maica Stareță știa de moaștele sfântului și părintele Policarp.

Într-adevăr, au început să se întâmple niște lucruri minunate. Sfântul s-a arătat unor creștini și le-a spus să meargă la Suroti, să se închine la moaștele lui. După vreo șase ani, a început și Sf. Paisie să confirme faptul că sunt moaștele Sf. Arsenie și să vorbească despre el. Odată cu mulțimea de întâmplări minunate, au început și scrisorile și demersurile către Patriarhia Constantinopolului pentru canonizare.

Și maicile au trăit întâmplări minunate cu Sfântul Arsenie despre care mărturisesc. Odată, o maică a văzut doi preoți slujind în sfântul altar. Era părintele Policarp împreună cu altcineva. Altarul era foarte mic și avea o singură ușa de acces, în afara ușilor împărătești. Gheronda Policarp intrase să slujească, iar la un moment dat maica a văzut că sunt doi slujitori, nu unul. Și era nedumerită pe unde a intrat al doilea.

După ce a povestit întâmplarea, și-au dat seama că împreună-slujitorul părintelui Policarp era Sfântul Arsenie. Încet-încet a devenit cunoscut. Sf. Paisie ne-a povestit foarte multe lucruri minunate despre Sfântul Arsenie. Cu ajutorul a două maici a scris viața Sfântului care, de altfel, era și nașul lui de botez. După câțiva ani a avut loc și canonizarea.

„Bunicuțul” cel sfânt

Sfântul Paisie iubea mult pe oameni. Simțea durerea și necazurile lor și asta îl făcea să fie foarte diferit și special față de alți duhovnici. Chiar și atunci când voia să îndrepte pe cineva o făcea delicat și glumeț. Avea simțul umorului. Calitatea care îl reprezenta cel mai mult și pe care o au toți sfinții, era discernământul. Știa să fie și aproape de tine și departe. Dorea să ajute pe toată lumea. Avea multă sensibilitate și milă, iar oamenii simțeau acest lucru și alergau la el. Îl iubeau.

Ne puteți împărtăși o experiență personală cu Sfântul Paisie?

S-au spus multe despre Sfântul Paisie. Obișnuiam să ne adunăm cu maicile, iar el să ne vorbească despre viața monahală. Toate acestea au fost păstrate de maici, sub formă de notițe sau înregistrări și ulterior au apărut cărțile.

Despre părintele Policarp, ctitorul mănăstirii și duhovnicul obștii pe care o păstoriți, ce ne puteți spune?

Gheronda Policarp, era născut pentru a fi părinte. Avea în sânge grija pentru toate. Nu-i scăpa nimic. Tocmai de aceea l-a rugat pe Sf. Paisie să povățuiască pe maici, pentru că el era prins mereu cu griji și responsabilități. „Bunicuțul”, așa cum obișnuiam noi să-i spunem sfântului Paisie, zicea despre părintele Policarp: „Acesta este un duhovnic învățat, dar îmi dă atâta importanță, mie, care sunt un simplu călugăr…”.

[1] Maica Macrina este stareța Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Evru, în apropierea orașului Alexandrupoli, Grecia.

(Interviu publicat în Revista Atitudini Nr. 88)

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.