
Cum se ruga Sf. Blandina
Ceea ce a fost în sufletul ei de mică copilă, ceea ce a primit de la pr. Zaharia: credința, slujbele, Liturghia s-au întipărit în sufletul ei, și Hristos a crescut în inima ei, pe care L-a dus cu ea. Tot timpul, ea a stat în rugăciune. Celula în care a stat, era ca un altar al rugăciunii. De unde această putere? Din nădejdea ei în Hristos. Vorbim de o sfântă și de multe ori mă gândesc ce fericire a fost să pot să stau alături de o sfântă, în casa noastră!
În rugăciune, de multe ori se ruga pentru cei ce o torturau. Se ruga să le dea Dumnezeu toate cele de folos, să le dea iertare, dar sigur că gândea în sinea ei, așa cum este firesc: „Am avut atâta dragoste față de Dumnezeu, față de Biserică, față de țară! Oare de ce sunt eu, în chinul acesta?”. Și iată că, la un moment dat Hristos i se arată.
Prezența harică a sfintei la Iași
Când a venit în casa noastră, a venit ca un trimis al lui Hristos. Bucuria de a o avea între noi, am trăit-o progresiv. La început, o aveam ca pe o cunoștință. Mai apoi, am simțit prezența vie a lui Hristos în casa noastră. Prin prezența atât de vie a lui Hristos, spațiul atât de restrâns n-a mai contat.
Mama Blondina a fost un om care a adus multă lumină, multă mângâiere și mult sfat. Venind la Catedrala mitropolitană, ea s-a integrat în nevoile bisericii: spăla pe jos, curăța, ștergea icoanele, făcea aprovizionare. De îndată ce s-a dus acolo, în jurul ei s-au strâns o mulțime de femei. Aceste femei veneau la ea și îi cereau sfatul: „Ce trebuie să facem, soră Blondina? Unde mergem?”. Se duceau și pe la alte biserici unde erau hramuri și ajutau. Episcopul Irineu Crăciunaș de atunci, văzând această ceată, a zis: „Iată, ceata mamei Blondina!”. Și de multe ori, se oprea la aceste femei să vorbească cu ele, tocmai ca să le încurajeze.
A mijlocit însănătoșirea mamei
Prin anii ’63, mama se îmbolnăvise foarte tare. Și erau puține șanse de scăpare. …Am intrat la ea care era grav bolnavă. Prezența noastră i-a creat o stare de emotivitate foarte mare și i-a fost foarte rău. Au venit doctorii care, neputincioși, nu au avut ce să-i facă.
La un moment dat, Sf. Blondina ne-a zis: „Copii, haideți să ne rugăm! Voi ieșiți afară și eu rămân aici cu mama”. Și mama povestește: „Privind-o pe mama Blondina cum se ruga, am văzut-o deasupra ei pe Maica Domnului care m-a binecuvântat. Și, din momentul acela, a început însănătoșirea mea evidentă”. Iată, lucrarea Sf. Blondina și lucrarea Maicii Domnului!
Și-a prevestit moartea
Vreau să vă spun că mama Blondina și-a prevestit moartea. L-a visat pe tatăl ei care i-a spus: „Uite, citește acolo: 1971. Atunci, ai să vii la noi!”.
Am să vă relatez și un fapt care este legat direct de mine. Eram prin clasa a X-a, poate a XI-a, când mi-a spus: „Tu, ai să faci Teologie. Ai să fii preot, ai să construiești o biserică și ai să fii profesor la Facultatea de Teologie”. Toate aceste lucruri s-au întâmplat. Din păcate, ea nu a apucat să mă vadă preot, pentru că a murit când eu eram la finalul anului I de studii.
Vă spun imediat și cum a murit. La un moment dat, ea a spus: „Să-mi citiți rugăciunile acestea, când va trebui să mor”. Și îi citesc rugăciunile într-o seară. După vreo trei ore, zice: „Nu în seara asta! Mâine seară!”. Și într-adevăr, în seara următoare a trecut la Domnul”.
Slujba înmormântării s-a făcut la biserica Nicoriță din Tătărași unde au slujit atunci 14 preoți, iar omenii au venit puhoi, încât era un convoi de sute de metri. Văzând această manifestare, fiul ei a spus: „N-am știut să o prețuiesc pe mama. N-am știut ce mamă am avut!”. A fost înmormântată în Cimitirul Eternitatea.
(Mai multe mărturii despre Sf. Blandina puteți citi în Revista Atitudini Nr. 96)

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.