PĂRINTELE JUSTIN SCAPĂ UN AVIATOR DE LA MOARTE | ARHIM. HARITON

Necredința aviatorului

Mi-a povestit-o dl. general maior Lupașcu care, în anii ’94, era în aviația de avioane super sonice din România. Era inspectorul general pe toată aviația. Pe atunci, ministrul armatei era dl. Tinca. Și el mi-a povestit: „Uite ce mi s-a întâmplat! Am venit la Părintele Justin și-i zic: Părinte Justin, cum e cu Tatăl nostru care ești în ceruri…, că eu zbor cu avionul prin ceruri, dar nu prea m-am întâlnit cu Tatăl nostru. Unde e?ˮ.

Omul a fost sincer. Și Părintele Justin i-a zis: „Am să te pomenesc la rugăciune ca să îți dai seama ce înseamnă mâna lui Dumnezeu asupra taˮ.

Nu durează mult timp – incidentul îl veți găsi relatat și în ziarul Evenimentul zilei, din anii ’90 – și ce se întâmplă? Dl. general Lupașcu, pe atunci era colonel, zboară de pe aeroportul Băneasa cu elicopterul spre aeroportul militar Borcea cu tot completul de judecată al lui Ceaușescu, cu cei care mai rămăseseră în viață. Zboară cu elicopterul pe fondul „misiuni militare”, ajung la Borcea. Misiunea militară de la Borcea însemna pește la grătar, un vin bun și tot ce era pregătit pe acolo. Misiunea s-a încheiat și, spre seară, s-au gândit să se întoarcă cu elicopterul.

Dl. Lupașcu, când să pună piciorul pe pragul elicopterului, zice: „Măi, știi ceva? Vreau să mă întorc acasă cu trenul pentru că eu nu am văzut câmpul verde, așa cum arată spre sfârșit de primăvarăˮ.

Mâna lui Dumnezeu

Și se duce la gara din Borcea. Și nu ia un tren accelerat, ia un tren personal ca să și vadă, dacă tot și-a propus să vadă ceva. Între timp, elicopterul decolează și zboară, iar când ajunge la altitudine maximă, face explozie. Nimeni nu a mai trăit. La locul unde s-au găsit ceva rămășițe, nu s-a știut dacă este carne de om. S-au găsit niște obiecte arse, atât.

Au fost anunțate familiile care au avut soți ofițeri în elicopter, printre care și soția domnului Lupașcu căreia i s-a comunicat: „Soțul tău a murit la datorie. A fost dat și la  televiziune, s-a comunicat și în presă, a muritˮ. Dar el venea cu trenul personal de la Borcea, fiind declarat mort.

În momentul în care ajunge în București, dă telefon la unitate și spune: „Sunt colonelul Lupașcu. M-am întors cu trenul din misiune de la Borcea. Dacă apare o alarmă anume, sunt acasăˮ. Cei de la unitate l-au chemat acolo, dar nu i-au spus că îi anunțaseră nevasta că a murit. Și-l ia procuratura militară la anchetă cu reflectoare, cu lumină în ochi. Nu l-au lăsat să doarmă toată noaptea pe motivul: „Știai ceva, de numai tu ai scăpat? Ce a fost acolo?ˮ. Dimineața i-au dat drumul de la anchetă să meargă acasă.

Atunci a fost pentru prima dată în viața lui când și-a dat seama de mâna lui Dumnezeu despre care i-a spus Părintele Justin. Ajuns acasă, soția lui, când l-a văzut, a leșinat. Și îmi zice mie: „Auzi, părinte Hariton, nu am știut că eu o mai iubesc pe nevasta mea. Dar când ne-am privit ochi în ochi, mi-am zis: Vai, eu o iubesc foarte mult pe nevastă-mea! Nu mi-am dat seama de lucrul acesta!ˮ.

(Mărturia integrală a Părintelui Hariton o puteți citi în Revista Atitudini Nr. 95)