VIAȚA SF. APOSTOL MARCU | SF. ILARION FELEA

Cine a fost Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu

Din timpurile străvechi ale Bisericii, se crede că Sfântul Evanghelist Marcu este acel Ioan Marcu, cunoscut din Faptele Apostolilor și din alte scrieri ale Noului Testament. Era din Ierusalim. Mama sa, Maria, avea în Ierusalim o casă în care se adunau creștinii să se roage, pe la anul 44 după Hristos (FA 12:12). Aici vine Apostolul Petru când scapă a treia oară din închisoare (FA 12:13-14). Când a ajuns Marcu în cercul învățăceilor Domnului, nu se știe, dar se știe că a făcut parte din ceata celor 70 de apostoli.

Unii sunt de părerea că Ioan Marcu ar fi acel tânăr, de față la prinderea lui Iisus în grădina Ghetsimani, care atunci când era să fie prins, a fugit, lăsând giulgiul cu care era înfășurat în mâinile ostașilor (Mc. 14:51-52). Dacă Iisus a prăznuit Cina cea de Taină în casa părinților lui, atunci într-adevăr, nimeni nu putea ști de retragerea lui Iisus în Ghetsimani decât Iuda și el. Așa se poate înțelege și de ce singur Evanghelistul Marcu amintește de acel tânăr, care nu era altul decât scriitorul Evangheliei.

Ioan Marcu era nepotul lui Varnava, ucenicul și împreună lucrătorul sfântului Pavel (Col. 4:10). Când Pavel și Varnava se duc în Ierusalim cu un ajutor pentru creștinii săraci, apoi se întorc în Antiohia Siriei, iau împreună cu ei și pe Marcu (FA 12:25). Ioan Marcu însoțește pe Sf. Pavel și pe Varnava în întâia călătorie misionară până la Perga, în Pamfilia, de unde Marcu s-a întors la Ierusalim (FA 13:13). Când Pavel și Varnava pleacă în a doua călătorie misionară, Varnava ținea să ia împreună și pe Marcu, dar Pavel se opune, tocmai pentru că se despărțise de ei la Perga (FA 15:37-38).

Propovăduirea Sf. Apostol Marcu

După cearta aceasta, Pavel cu Sila pleacă din Siria spre Cilicia, iar Varnava și Marcu pleacă în Cipru (FA 15:39-41) să continue lucrarea apostolicească începută în întâia călătorie misionară. Cu vreo zece ani mai târziu, pe la anul 63, aflăm din nou pe Marcu împreună cu Sf. Pavel la Roma, ca ucenic de mare folos în slujba Evangheliei (Col. 4:10-11; 2 Tim. 4:11; Filimon 24).

Marcu nu a fost împreună lucrător numai cu Sf. Pavel, ci și cu Sf. Petru, poate încă de când se cunoșteau din casa părintească de la Ierusalim. Când Petru se afla în Babilon și trimitea scrisoarea întâia către bisericile din Asia Mică, Marcu era cu el, ca un «fiu iubit» (1 Petr. 5:13). Din gura lui Petru, desigur, a ascultat și a învățat Marcu întâmplările și învățăturile Evangheliei, pe care apoi le-a scris și se păstrează în minunata lui carte.

Mai departe se spune că Marcu a însoțit și pe apostolul Petru la Roma, ca și pe Pavel, apoi a plecat la Alexandria, marele oraș al Egiptului, unde a predicat Evanghelia și a întemeiat Biserica. Se spune că ajungând Sf. Marcu la Alexandria, pe poarta cetății, i s-au stricat sandalele. Intrând la un cizmar, Anania, ca să le repare, acesta umblând fără destulă băgare de seamă cu sandalele, s-a rănit greu la o mână și de durere, a strigat: „Doamne, ajută-mă”. Atunci Marcu, auzind rugăciunea de chemare în ajutor a lui Dumnezeu, s-a rugat pentru el și în numele Domnului Hristos, l-a vindecat.

Mirat și mișcat, cizmarul i-a zis: „Roagă-te, omule al lui Dumnezeu, vino în casa mea să mâncăm împreună pâinea, că multă milă ai avut de mine”. Apostolul a primit, zicându-i cu înțeles: „Domnul să-ți dea pâinea vieții celei cerești”. După mâncare, Sf. Marcu i-a binecuvântat casa și i-a vestit Evanghelia, iar Anania s-a botezat cu toată casa lui.

Pătimirile și mucenicia

După ce vreme de 12 ani a vestit Evanghelia prin părțile Egiptului, Marcu a lăsat episcop în locul său în Alexandria pe Anin, și el, ca să scape de furia păgânilor, a plecat în alte ținuturi, prin Libia, Berberia și Pentapoli, ajungând prin Italia de sud până la Roma. Întors iarăși la Alexandria, la anul 68, a fost surprins de poporul păgân tocmai când slujea Domnului în catacombele (locuințe sub pământ), apoi a fost legat și târât pe ulițele orașului, până a încetat din viață, la anul 68, în prigoana tiranului Nero.

De la Sfântul Marcu ne-a rămas Evanghelia care-i poartă numele, o carte mică (scrisă pe scurt cum a auzit-o de la sfântul apostol Petru), abia din 16 capitole, dar vie și nemuritoare, ca și celelalte Evanghelii, care ca și patru stâlpi dumnezeiești susțin tăria Bisericii din toată lumea. În icoane Sfântul Marcu este înfățișat scriind Evanghelia și având lângă el un leu, care închipuie pe Sf. Ioan Botezătorul, „leul” din pustia Iordanului, Înaintemergătorul Domnului. Vrea să ne spună că Evanghelistul își începe scrierea cărții cu predica și lucrarea Sfântului Ioan Botezătorul.

Pe la anul 828, moaștele Sfântului Evanghelist Marcu au fost duse din Alexandria la Veneția. Deasupra lor s-a zidit marea și frumoasa catedrală „Biserica Sfântului Marcu”. De atunci și până astăzi, Sf. Evanghelist Marcu este patronul orașului Veneția (Italia).

„Împreună călător ai fost cu vasul alegerii (Pavel) și împreună cu duhul ai străbătut toată Macedonia. Și în Roma fiind ucenic lui Petru, dulce tâlcuitor te-ai arătat… Sufletele cele arse și uscate le-ai înviat, prin ploile cele luminoase ale Evangheliei. Pentru aceasta dumnezeiescule Marcu, împreună cu noi, Alexandria astăzi luminat prăznuiește și laudă pomenirea ta” (din stihirile Vecerniei).

(Extras din cartea Cuvântari la Viețile Sfinților de Preot Ilarion V. Felea VOL II)