GHERONDA MAXIM | CUM SE LIPSEȘTE LENEȘUL DE HARUL LUI DUMNEZEU

Pretexte pentru a nu munci

Lenea la rugăciune este mai periculoasă decât aceea de a munci?

Dacă te vei lenevi la rugăciune, te vei refugia în muncă, dar treptat vei pierde cheful și de a munci, pentru că te vor lua în primire fobiile, bolile, neputințele, durerile de cap și de mijloc, durerile de picioare, și tot așa. Se poate să ajungi să ai impresia că te dor toate, fără să te doară, numai ca să nu fii pus la treabă.

A întrebat odată cineva pe un stareț din Sf. Munte: „Gheronda, cum merg părinții? Ce viață au?”. Și a răspuns starețul: „Vrei să vezi cum merg? O să-i chem pe toți la adunat măsline și o să vezi că îndată ce aud, o să-l ia pe unul mijlocul, pe altul capul, pe al treilea picioarele și în cele din urmă, voi merge singur la adunat măsline!” (râde). Așa se întâmplă când nu suntem oameni rugători. Toate devin o povară pentru noi. În schimb, cei care se roagă, simt o pornire lăuntrică spre a le face pe toate, cu bucurie.

Pilda unui frate harnic și ascultător

Gheronda Heruvim, de care am vorbit mai sus, avea un frate duhovnicesc în Sf. Munte, la Sfânta Ana, care trăise mulți ani în America și, spre bătrânețe, a venit la Sf. Munte ca să se facă monah. Era foarte conștient de ce înseamnă monahismul. A lăsat toate ale lumii și s-a dus să asculte de starețul de la Sf. Ana, de părintele Ioachim, care era foarte aspru. Era un om rugător în lume și s-a dus în Sf. Munte ca să țină trei lucruri: ascultarea desăvârșită față de stareț, rugăciunea și slujirea la care va fi rânduit.

Într-adevăr, reușea să le facă pe toate foarte bine. Pe atunci, nu erau motoare și aparate ca acum. Le făceau pe toate cu mâinile și cu picioarele. Fiind foarte rugător, a îndrăznit să ceară Maicii Domnului să-i dea barbă, pentru că nu-i creștea deloc și ea l-a ascultat. I-a crescut o barbă lungă până la picioare, încât, era nevoit să o ascundă sub haine. O lăsa doar puțin la vedere.

Starețul, văzându-l ascultător, îl încerca adesea. Odată, a vrut să-l trimită la Kapsokalivia, noaptea, pe jos. Era doar o cărare pe care se putea merge și distanța se putea parcurge în două ore și jumătate, iar el avea febră 39 de grade. I-a zis starețul: „Trebuie să mergi acum cu o treabă la Kapsokalivia și te întorci dimineață!”, iar el a răspuns: „Să fie binecuvântat!”. Și-a luat traista și a plecat. Când a văzut starețul ascultarea lui, a trimis pe un alt monah după el, ca să îl cheme înapoi.

Eschivarea de la muncă

În zilele noastre, atunci când chemi călugării la treabă, îi auzi pe toți că sunt bolnavi: ori cervicala, ori operația, ori capul și tot așa. Desigur că, pe toți ne doare câte ceva, dar nu este bine să ne folosim de acea durere, ca să ratăm ocazia de a ne osteni. Să lăsăm aceasta în grija și judecata starețului! Aici se vede calitatea monahului. Dacă este neascultător, va spune că starețul nu-l înțelege, iar dacă este ascultător va împlini porunca chiar dacă îl doare.

Ne silim, dar lumea caută să ne stăpânească și să ne descompună prin telefoanele mobile, prin pretenția de a învăța pe alții, fără ca noi înșine să fim învățați, prin grija de cele pământești, mâncare, somn, cât mai puțină muncă, nimicuri… În acest fel, le pierdem pe cele esențiale. Dacă ne-am sili puțin, ca să gustăm din roadele Duhului Sfânt, am vedea că acestea sunt atât de atrăgătoare, încât, cu ușurință am învăța să le disprețuim pe cele mici și deșarte. Aceasta este principala lucrare și preocupare a monahilor și a creștinilor, în general. Și nu trebuie să ne înecăm la mal.

Notă

Părintele Arhimandrit Maxim Kiritsis s-a născut într-un sat de munte din Nafpaktia în 1945. Este licențiat al Facultății de Teologie din cadrul Universității Aristotelis din Tesalonic. Ca monah a învățat ascultarea lângă un stareț aspru și înțelept. În 1987, a devenit întâistătătorul Sfintei Mănăstiri „Cuviosul Dionisie” din Olimp. Este un cleric cărturar, cu o bogată experiență duhovnicească, atât ca părinte duhovnicesc al multor creștini, dar mai ales ca stareț al unei mari frății monahale. Părintele Maxim este, de asemenea, povățuitorul duhovnicesc a două mănăstiri de maici, din nordul Greciei.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 94)