SF. BENEDICT | ÎMBLÂNZITORUL TIRANILOR | SF. ILARION FELEA

Luminător al Italiei

Cuviosul Benedict, tâlcuit înseamnă „Binecuvântat”. S-a născut în Nursia, lângă Roma, din părinți bogați, la 481. Și-a adunat multă învățătură, a biruit multe ispite și s-a împodobit cu multe virtuți. Ca să scape de ispita și pofta trupului se tăvălea prin urzici și prin spini, care sângerându-i trupul, îi stingeau poftele. De tânăr a părăsit casa părintească și s-a îmbrăcat în haina smerită a călugăriei.

Ajuta pe săraci și pe năpăstuiți, sfătuia și povățuia pe toți credincioșii spre viața creștinească. A întemeiat mai multe mănăstiri și a rânduit în ele pravile înțelepte ca și Sf. Vasile cel Mare în Răsărit și Sf. Ioan Casian în Apus. Pravilele pentru călugări și mănăstirea de pe muntele Casino (Italia) sunt lucrările cele mai însemnate ale vieții Sf. Benedict.

Pe muntele Casino era încă în vremea lui un vechi templu al zeului Apollo și un pom care mai aveau închinători păgâni. În inima lui Benedict se aprinde râvna să stârpească de aici ultimele rămășițe ale păgânismului. Vestește cu putere Evanghelia și prin cuvântări înflăcărate atrage pe mulți păgâni la creștinism.

Dar nu se oprește numai la atât, ci luptă mai departe. Izbutește să zdrobească idolul, să taie pomul și să dărâme templul păgân, iar în locul lor să zidească două paraclise (bisericuțe): un paraclis în cinstea Sf. Ioan Botezătorul și al doilea în cinstea Sf. Martin. Acesta este începutul vestitei mănăstiri de la Monte (Muntele) Casino, la anul 529, când Benedict avea 48 de ani.

În jurul paracliselor de pe muntele Casino se adună tot mai mulți călugări. Mănăstirea primește moșii și astfel se întărește. Aici scrie Benedict regulile (pravilele) sale pentru călugări, care în bună parte se țin și astăzi. Se ocupă de știința mântuirii sufletelor și de conducerea călugărilor la cea mai mare înțelepciune, prin deprinderea cu tăcerea, cu munca minții și a brațelor, cu rugăciunea, cu smerenia, cu înfrânarea și cu ascultarea. Astfel mănăstirea lui Benedict devine o mare școală pentru slujirea lui Dumnezeu.

Sf. Benedict și regele goților, Totila

Auzind vestea despre faptele lui minunate, regele goților Totila dorea să-l vadă. Mai întâi a trimis la el un ofițer îmbrăcat în hainele regelui. Benedict când l-a văzut i-a zis: „Lasă, fiule, haina pe care o porți că nu este a ta”. Rușinat și cuprins de spaimă, ofițerul a căzut la picioarele sfântului împreună cu toți cei ce-l însoțeau. Totila a auzit de aceasta, s-a dus singur să vadă pe Benedict și când a ajuns înaintea lui, s-a prosternat până ce l-a ridicat Benedict; s-a mirat de el și s-a îmblânzit, mai ales după ce omul lui Dumnezeu i-a grăit deschis: „Faci mult rău și prevăd că vei face și mai mult. Vei lua Roma, vei trece marea, vei domni nouă ani, dar vei muri în al zecelea și vei fi citat la tribunalul dreptului Judecător spre a da seama de faptele tale”. Toate prezicerile acestea s-au întâmplat și astfel s-au adeverit.

Regele barbar a rămas înmărmurit și a cerut ca Sf. Benedict să se roage pentru el. Cât a fost de sălbatic, întocmai ca și fiarele, s-a îmblânzit în fața sfântului și după ce a ocupat Neapolul, s-a purtat așa de omenește cu poporul cum nimeni nu se aștepta de la un rege barbar.

Benedict și-a prevăzut moartea și și-a săpat mormântul cu șase zile înainte de moarte. În ziua a șasea, greu bolnav a cerut să fie dus în biserică și împărtășit cu Sf. Taine. Aici, în biserică, în mijlocul ucenicilor săi, după ce le dă ultimele sfaturi, moare la 21 martie 543, în vârstă de 63 de ani, dintre care 14 petrecuți pe muntele Casino. Aici, în biserica Sf. Ioan Botezătorul, zidită de el pe ruinele templului zeului păgân Apollo, a fost și înmormântat.

Biserica noastră pomenește pe Sf. Benedict în fiecare an la 14 martie.

(Extras din cartea Cuvântari la Viețile Sfinților de Preot Ilarion V. Felea VOL II)