SF. IOAN DAMASCHIN | EREZIA COPȚILOR MONOFIZIȚI

Ortodocșii copți încalcă Sinodul IV Ecumenic

Cum putem considera ortodocşi pe copţii care nu recunosc Sinodul al patrulea Ecumenic de la Calcedon şi minunea Sfintei Mari Muceniţe Eufimia? Cum să îi numim ortodocşi pe cei care nu acceptă învăţătura Sfinţilor Ioan Damaschin şi Maxim Mărturisitorul despre cele două firi ale lui Hristos?

Actualii copți nu sunt monofiziți eutihieni, ci sunt monofiziți severieni. Monofiziţii severieni spun că Hristos are o fire compusă.

Sfântul Ioan Damaschin spune foarte clar că „firile s-au unit unele cu altele fără să se schimbe şi fără să se prefacă. Firea dumnezeiască nu s-a îndepărtat de simplitatea ei proprie, iar firea omenească nici nu s-a schimbat în firea Dumnezeirii, nici n-a devenit inexistentă şi nici din cele două firi nu s-a făcut o singură fire compusă. Firea compusă nu poate să fie deofiinţă cu niciuna din cele două firi din care a fost compusă, deoarece din naturi deosebite rezultă ceva deosebit. […]

Dar dacă, după cum spun ereticii, Hristos ar fi fost după unire dintr-o singură fire compusă, atunci s-a schimbat dintr-o fire simplă într-o fire compusă şi în realitate ea nu mai este deofiinţă nici cu firea simplă a Tatălui nici cu aceea a mamei. O astfel de fire nu este compusă din Dumnezeire şi omenitate, nici nu este în Dumnezeire şi omenitate şi nu va putea fi numit nici Dumnezeu, nici om, ci numai Hristos. […]

Dacă Hristos ar fi dintr-o singură fire compusă, şi dacă este deofiinţă cu Tatăl, atunci va fi şi Tatăl compus şi deofiinţă cu trupul, lucru absurd şi plin de toată blasfemia”[1].

De ce nu poate fi o fire compusă în Hristos?

Sfântul Maxim Mărturisitorul aduce următorul argument: La orice fire compusă, componentele ei vin la existenţă în acelaşi timp. La om, sufletul şi trupul apar simultan. Dar Cuvântul are din veşnicie fire dumnezeiască, iar firea omenească a asumat-o la un anumit moment. Cele două firi nu sunt de aceeaşi vârstă. „N-ar îndrăzni cineva vreodată din cei ce ştiu să cugete binecredincios, să spună că Hristos este o singură fire compusă, ca nu cumva, după ce s-au hotărât să spună acestea, din necesitatea unei înlănţuiri naturale şi unei consecvenţe, să deducă mai departe că […], sau trupul e împreună etern cu Cuvântul, sau Cuvântul e de aceeaşi vârstă cu trupul. Căci aceasta e raţiunea oricărei firi compuse. […] Deci nu e îngăduit celor binecredincioşi să spună că Hristos e o fire compusă”[2].

Învechire a hotărârilor Sfintelor Sinoade?

Unii spun că Hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice au fost bune la vremea lor, dar acum nu mai sunt valabile, fiindcă s-au învechit. Oare este posibilă o astfel de învechire? Nicidecum!

Hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice nu au fost luate după înţelepciunea omenească. Ele nu sunt ca teoriile ştiinţifice care se învechesc şi sunt înlocuite de altele noi. Prin Sfinţii Părinţi a grăit Sfântul Duh. De aceea, nu este posibilă învechirea Hotărârilor Sfintelor Sinoade Ecumenice.

Sfânta Scriptură este mai veche decât Hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice. Cei care leapădă Hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice pe motivul vechimii, ce vor face cu Sfânta Scriptură?

Să vedem acum ce posibilitate canonică au necalcedonienii de a ieşi de sub anatema.

„Propunerea ridicării anatemelor aruncate de Sinoadele Ecumenice asupra ereziarhilor monofiziţi şi asupra celor de o cugetare cu aceştia este lipsită de orice bază canonică. Ieşirea de sub anatemă se realizează numai şi numai prin lepădarea ereziei vizate de Sinod şi acceptarea răspicată a învăţăturii ortodoxe”[3].

[1] Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, III, cap. III.

[2] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistola către Ioan Cubicularul despre dreptele dogme ale lui Dumnezeu şi împotriva ereticului Sever, în PSB 81, p. 85-86.

[3] Anexă la ediţia românească a lucrării Sunt anticalcedonienii ortodocşi? Texte ale Sfintei Comunităţi a Sfântului Munte şi ale altor Părinţi athoniţi privitoare la dialogul dintre ortodocşi şi anticalcedonieni (monofiziţi), Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2007,    p. 162.

(Extras din Revista Atitudini, Nr. 11)