CUM SE MÂNTUIESC ARTIȘTII? MAICA ECATERINA (MONICA FERMO)

Pocăința artistului în fața Creatorului

Paharul jumătate gol – restul e plin de Dumnezeul invizibil.
Omul dorește altceva decât el însuși și pe Altcineva decât el. Ori, acest unic „altceva” decât suntem noi în prezent, este Învierea, iar acel „Altcineva” este Hristos Cel
Răstignit și Înviat.

Pocăința desfrânatului și a actorului, a „omului nou” este o datorie în fața Creatorului. În niciun caz, nu este prilej de mândrie sau cazuistică.
Artistul formează caractere. Lumea se uită și, luându-se după ei, „îngroapă suflete”.

Arta fără Dumnezeu

Lipsa de sens a vieții duce la dorința de spectacol, de exacerbare a simțurilor. Aceasta este arta modernă și postmodernă: fără Dumnezeu. Este o beție a simțurilor,
euforia simțurilor. Sălășluirea Duhului lui Dumnezeu rezolvă plăcerea simțurilor.
Imaginația? O poartă deschisă larg spre gura iadului.
Cultura modernă este o negație continuă, formă fără fond.

Fondul timpului este fără idealuri, actorul, instrument de divertisment. Cică, pentru că așa vrea publicul!
Libertatea, foarte rău înțeleasă.
Adevăratul scop al istoriei de astăzi este desființarea lui Dumnezeu.

„Nu-ți fie frică să-ți schimbi viața!”

Fericirea veșnică este ascunsă în suferința trecătoare răbdată cu umilință și nădejde.
Cine se ocupă de suflet, poate restaura societatea.
La orice problemă soluția este: Iubirea de aproapele și de Dumnezeu.
Să nu îți fie frică să riști, dar să nu îți pierzi viața pe un zar! Nu-ți fie frică să-ți schimbi viața!
Dacă părul ți-a albit, nu e prea târziu să îți alegi alte drumuri.
Nu-ți fie frică de o nouă încercare! Și toată viața încearcă să ridici mâna!

„Actorul este o rană adâncă”

Nu ai nevoie de avere, doar moartea e destinația ta finală.
Cine nu pierde, nu câștigă.
„În fiecare zi, ne batem joc de păsări, de iubire și nu băgăm în seamă că în loc rămâne un deșert de disperare” (Romulus Vulpescu).

Actorul este o rană adâncă.
„Viața duhovnicească este să pășești pe zăpadă și să nu lași urme”, spunea Părintele Marcu Manolis.
Numai cu inima poți vedea, esențialul este invizibil pentru ochi – spunea un filosof.

Artiștii de azi sunt efectul unei societăți false, cosmetizate, plină de nonvalori.
Hedonismul este căutarea plăcerii până la stări maniacale.
Beligan spunea că „singurul lucru care ne poate salva este Iubirea”.

Fericirea se strecoară uneori și pe o ușă pe care o lași deschisă fără să știi.

(Extras din cartea „Pagini de Jurnal”, Maica Ecaterina Fermo)