DUMNEZEU S-A ARĂTAT ÎN TEMNIȚĂ | P. VALERIAN GRECU

Mucenicia Părintelui Hangiu

La Periprava, îmi aduc aminte că într-o iarnă grea ne-au dus să stăm într-un bac. Dormeam în bac ca sacii de ciment. Bucătăria era pe mal. Și acolo, un preot, Părintele Hangiu din București, nu îi mai rețin numele de botez, nu putea să își facă norma. Și noi ce am făcut? Am săpat în pământ cam un metru și l-am băgat acolo ca să stea la adăpost.

Când s-a făcut adunarea, s-a raportat că a evadat o persoană. Ne-au pus pe toți cu burta la pământ și l-au găsit pe Părintele Hangiu. Iar drept pedeapsă, când ne-au adus în Colonie, pe noi ne-au băgat în baxuri, iar pe el l-au pus să stea în pielea goală și în chiloți să curețe cartofi. Dimineață l-am găsit țeapăn, mort. L-au ținut trei zile acolo, exact cum era, ca să ne înfricoșeze pe noi, iar după trei zile, un comandant, Cornățanu îi spunea, a dat ordin: „Aruncați-l în ghiolul acela!”. L-am văzut vreo trei zile, dar apoi nu l-am mai văzut, l-au mâncat peștii. Părintele Ioan Iovan spunea așa: „Toți acei care au înfruntat întunericul celor fără de Dumnezeu, mame, soții, părinți, copii sunt martirii neamului nostru românesc”.

Arătarea lui Dumnezeu. „Și am văzut… dincolo”

Într-o zi, au scos elevii ca să adune roșii, căci veneau mașini ca să le ia. Eu, ca deținut, la locul de muncă am luat lăzile de la elevi și am ridicat greutate de 40 kg și am căzut mort. Comandantul Securității a spus: „Dus în Siberia, acesta!”. Și am spus: „Doamne, dacă eu sufăr pentru Tine, arată-mi!”.

Și am văzut. Nu pot spune ce am văzut dincolo. Nu este nimic suferința față de (bunătățile) cu care ne așteaptă Dumnezeu. M-am înzdrăvenit. Nu am mai avut nimic. A venit Decretul și ne-a eliberat. Și am spus: „Doamne, de acum strig tare”.

Am văzut mari minuni acolo. Am pus mâna pe Dumnezeu. Dumnezeu nu te lasă la suferință. Trebuie să mergi până la Golgota, iar la Golgota, dacă ai mers până acolo fără cârtire, Dumnezeu îți dă niște bucurii de neînchipuit. Cum se spune: „Dă-mi, Doamne, bucuria mântuirii Tale!”.

La eliberare, trebuia să treci printr-o cenzură, reeducat. M-au luat de la Colonia Giurgeni la o Colonie la Piatra Secățăi, iar acolo erau vreo 20 de anchetatori, locotenenți, oameni cu grade. Și mi-au spus: „Te eliberăm, dar termini cu poveștile popilor! Te căsătorești, țara s-a colectivizat, tu treci în colectiv”… și multe altele. Atunci m-am ridicat, cu un ton mai aspru și am zis: „Eu sunt român, am supt lapte de mamă creștină, nu îmi trădez credința și neamul românesc”.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 71)