Cum ajunge un ignorant într-o funcţie de conducere?

„Aşa cum s-a întâmplat probabil mereu, mulţi şefi pur şi simplu nu posedă competenţele necesare, fiind promovaţi în această funcţie pe baza unor motive greşite – aveau cea mai mare vechime, au obţinut rezultate extraordinare ca agenţi comerciali, s-au aflat la locul potrivit în momentul potrivit”[1]. Un patron numeşte un ignorant într-o funcţie de conducere în urma unei alegeri greşite, bazate, în general, pe unul dintre următoarele motive:

• ignorantul are o mare vechime în domeniul respectiv;

• este foarte harnic şi râvnitor;

• are multe diplome şi medalii;

• are referinţe bune;

• face parte dintr-o structură importantă pentru angajator;

• este propus de către o persoană care nu poate fi refuzată;

• este propus de către o persoană care pare a fi de încredere, însă unelteşte o coaliţie în interes propriu.

La o analiză atentă, niciunul dintre motivele de mai sus nu este o garanţie a unei bune alegeri. Singura alegere corectă se bazează pe evaluarea măsurii morale şi a priceperii profesionale. Însă, pentru a fi capabil de o astfel de evaluare, angajatorul însuşi trebuie să aibă o mare valoare morală şi profesională.

Ce face un ignorant ajuns într-o funcţie de conducere?

Orice persoană valoroasă, prin respectarea principiilor morale, este un element incomod, care nu poate fi nici şantajat, nici condus dictatorial. De aceea, prima acţiune realizată de către ignorantul ajuns într-o astfel de funcţie este eliminarea elementelor valoroase din structura pe care o conduce. Pentru atingerea acestui scop, ignorantul apelează la toate metodele cu care este obişnuit: „demiterea trăznet”, „suprasolicitarea artificială”, „dovezile false”, „viaţa amară”, „divide et impera”, etc.

„Demiterea trăznet” este metoda prin care o persoană este eliminată din structură în timp record, prin ocolirea patronului. Este convocată rapid o şedinţă, fără anunţare prealabilă. Persoana nedorită este obligată să semneze decizia de demitere formulată aparent de către patron (în realitate, de către ignorant).

„Suprasolicitarea artificială” este metoda care constă într-o încărcare excesivă cu sarcini de serviciu, până când persoana nedorită cere demisia sau face o boală psihosomatică incompatibilă cu funcţia pe care o ocupă.

„Dovezile false” sunt de mai multe feluri: scrisori false, declaraţii verbale false, fotografii false, înregistrări audio false. La rândul lor, scrisorile false sunt de două tipuri: scrisori cu conţinut fals şi scrisori cu interpretare falsă. La fel, fotografiile false şi înregistrările audio false.

„Viaţa amară” este metoda prin care persoana nedorită este adusă într-o stare de profundă deprimare şi decepţie. Treptat, îşi dă seama că este incompatibilă cu structura din care face parte.

„Divide et impera” este metoda care constă în slăbirea unităţii structurii. Persoanele devin indivizi uşor de separat. Ajutorul interpersonal este exclus.

A doua acţiune pe care o realizează ignorantul este aducerea în structură a unor colaboratori de încredere, dispuşi să asculte orbeşte comenzile şefului.

A treia acţiune este remodelarea echipei de conducere. Persoanele care nu pot fi îndepărtate vor fi acaparate sau izolate.

Stabilitatea trinomului ignorant

Amintim faptul că un trinom ignorant este alcătuit din trei persoane:

• agresivul (A);

Stabilitatea sistemului (A, I, U) înseamnă menţinerea parametrilor săi în limite care să asigure integritatea sistemului. Instabilitatea înseamnă ieşirea din aceste limite şi dezmembrarea sistemului.

În cele mai multe cazuri există iniţial un binom ignorant (I, U) care este în căutarea unui personaj agresiv (A) de care să se folosească pentru punerea în aplicare a planurilor viclene. Într-o primă etapă, sistemul (A, I, U) este stabil, deoarece A este mulţumit de noua sa poziţie, iar binomul (I, U) este mulţumit de activitatea lui A. Parametrul hotărâtor este orgoliul lui A. Dacă acesta depăşeşte o anumită valoare critică, A se revoltă împotriva binomului (I, U), încercând să dobândească autonomia. Această acţiune determină reacţiunea binomului (I, U), care îşi va folosi toată vicleana pricepere pentru îndepărtarea lui A. Astfel, sistemul (A, I, U) devine instabil.

Modelarea matematică aduce un plus de rigoare acestei descrieri, făcând posibilă departajarea cazurilor în funcţie de valorile unor parametri.

(Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 37)

[1] Shaun Belding, Cum să faci faţă unui şef dificil, Ed. Polirom, 2006, p. 13.