CE REPREZINTĂ UȘA CEA STRÂMTĂ | SF. ILARION FELEA

O tâlcuire minunată a Părintelui Ilarion Felea. Cine este ușa cea strâmtă și care este calea îngustă prin care ne spune Mântuitorul că putem intra în Împărăția Cerurilor? CE REPREZINTĂ UȘA CEA STRÂMTĂ | SF. ILARION FELEA

Poarta vieții

Intraţi prin uşa cea strâmtă, că poarta cea largă şi calea cea lată vă duc la pieire. Şi mulţi merg pe dânsele, iar poarta vieţii e strâmtă şi calea care duce la ea îngustă şi puţini le află. (Mt. 7:13-14)

Din aceste cuvinte de îndemn rostite de Mântuitorul şi Domnul Iisus Hristos se vede limpede că intrarea în împărăţia lui Dumnezeu
nu se poate face fără de o alegere. Suntem chemaţi să alegem între două uşi ca şi când ne-am afla în faţa unui palat cu două intrări.
Noi toţi dorim să vedem faţa împăratului Dumnezeu. Dar aceasta se poate numai dacă intrăm pe uşa care ne duce la El. Dacă intrăm
pe altă uşă, ne rătăcim, ne întâlnim cu alte feţe, numai cu împăratul nu.

O singură ușă

Aşa e şi împărăţia lui Dumnezeu: are o singură uşă şi aceasta e strâmtă. Trecerea prin ea întâmpină greutăţi, adică: osteneli, pază,
grijă, strădanii, lupte ca şi intrarea la un împărat. Nu poţi să te duci la el oricum: nespălat şi neîngrijit, ci treaz, curat şi numai dacă eşti
un om vrednic. De aceea se spune în pildă că uşa prin care intrăm în viaţa veşnică este strâmtă şi calea mântuirii îngustă. Calea cea largă
e calea lumii, calea răutăţilor şi păcatelor care sfârşeşte cu prăpastia pierzării. Calea cea îngustă este ca şi uşa cea strâmtă, calea cea bună care ne duce la ţintă, la Dumnezeu.
În altă parte din Sf. Evanghelie, Mântuitorul ne vorbeşte şi mai limpede când zice: «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine
la Tatăl, decât prin Mine» (In. 14:6).
«Eu sunt uşa oilor… Prin Mine, de va intra cineva se va mântui şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Furul nu vine decât să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă şi să aibă din belşug»(In. 10:7-10).

Iisus Hristos este ușa

Iată, aşadar că uşa cea strâmtă şi calea cea îngustă, prin care intrăm în împărăţia lui Dumnezeu este Iisus Hristos. El este uşa şi El este
Calea mântuirii. Fără de El nu vom afla niciodată uşa de intrare la împăratul cerurilor. Fără de El ne rătăcim pe calea cea largă, pe care
merg toţi cei ce nu-şi dau seama de rătăcirile, patimile şi răutăţile lor, ca şi orbii sau cei legaţi la ochi, spre prăpastie.

Taina Sfântului Botez

Mai mult, „uşa” cu care se aseamănă Mântuitorul este taina Sfântului Botez, moartea şi învierea cu Iisus Hristos, naşterea din nou din apă şi din Duh. Căci zice: «De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu» (In. 3:5). Moartea în Sf. Botez este răstignirea patimilor şi uciderea păcatului prin darul Sfântului Duh, iar învierea patimilor este naşterea din nou, îmbrăcarea în Hristos ca să umblăm întru înnoirea vieţii (Rom. 6:3-11; Gal. 3:27).

Calea mântuirii : Ușa cea strâmtă

«Drept aceea, să nu stăpânească păcatul în trupul vostru muritor,
ca să vă supuneţi la poftele lui, nici să vă daţi păcatului mădularele voastre, făcându-le arme ale nedreptăţii, ci înfăţişaţi-vă înaintea lui
Dumnezeu ca vii, sculaţi din morţi şi mădularele voastre ca arme de dreptate pentru Dumnezeu.» (Rom. 6:12-13)
De la Botez şi până la moarte, una din datoriile sfinte ale creştinului e să umble întru înnoirea vieţii. Aceasta e calea mântuirii, calea spre Dumnezeu.

(Extras din cartea „Pildele Mântuitorului”, de Pr. Ilarion V. Felea)