Vizita Sfintei Mucenițe Eufimia

Aflați cum SFÂNTA MARE MUCENIȚĂ EUFIMIA pomenită astăzi la vizitat pe SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL:

Povestirea Părintelui Paisie

Bătrânul Paisie se afla în curtea colibei sale, când a primit vizita unui fiu duhovnicesc.

Gheronda rostea neîncetat, cu multă însuflețire: «Slavă Ție, Dumnezeule», iarăși și iarăși.

La un moment dat, bătrânul i-a spus:

– Se poate netrebnici cineva și în înțelesul cel bun.

– Cine, Părinte?

– Stăteam liniștit în chilia mea când a venit și m-a uluit. Frumos petrec ei acolo sus!

– Ce se întâmplă, Părinte?

– O să-ți spun, dar să nu mai spui la nimeni.

O femeie în Sfântul Munte?

Atunci i-a povestit următoarele: «Mă întorsesem din lume, unde ieșisem pentru o problemă bisericească. Marți, pe la ora 10 dimineață, eram în chilia mea și făceam Ceasurile. Aud o bătaie în ușă și o voce de femeie spunând: «Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri…». M-am gândit:

«Cum să fie o femeie în Sfântul Munte?» Cu toate acestea am simțit o dulceață dumnezeiască înlăuntrul meu și am întrebat:

– Cine este?

– Eufimia, răspunde.

Mă gândeam, «Care Eufimia? Poate vreo femeie a făcut vreo nebunie și a venit în Sfântul Munte îmbrăcată în haine bărbătești? Acum ce să fac?»

Bate din nou la ușă. Întreb: «Cine este?».

«Eufimia», a răspuns din nou.

Mă gândesc și nu deschid. A treia oară când a bătut, ușa, care era zăvorâtă pe interior, s-a deschis singură.

Am auzit pași pe hol. Am ieșit repede din chilia mea și am văzut o femeie acoperită cu batic.

Era însoțită de cineva, care semăna cu Evanghelistul Luca, care imediat a dispărut.

Deși eram sigur că nu este o ispită, pentru că strălucea de lumină, am întrebat-o cine e.

– Mucenița Eufimia, răspunde.

Testarea

– Dacă ești Mucenița Eufimia, vino să ne închinăm Sfintei Treimi. Tot ceea ce fac eu, să faci și tu.

Am intrat în Biserică, am făcut o metanie spunând: «În numele Tatălui». Și ea repeta făcând metanie. «Și Fiului». «Și Fiului», a spus cu voce subțire.

-Mai tare, nu aud, am zis, și ea repeta mai tare.

În timp ce se afla pe hol, făcea metanii, dar nu spre Biserică, ci spre chilia mea. L-a început m-am mirat, dar mai târziu mi-am amintit că deasupra ușii, aveam o iconiță mică de hârtie, lipită pe lemn, cu Sfânta Treime.

După ce ne-am închinat și a treia oară – «Și Duhului Sfânt» – i-am spus: «Acum, să mă închin și eu la tine».

M-am închinat, i-am sărutat picioarele și vârful nasului, pentru că am considerat că nu este cuviincios să o sărut pe față.

După aceea, Sfânta s-a așezat pe scăunel și eu pe un cufăraș și mi-a dezlegat nedumerirea pe care o aveam (în legătură cu o problemă bisericească).

Convorbirea cu Sfânta Eufimia

Apoi mi-a povestit viața sa. Știam că exista o Sfântă Eufimia, dar nu cunoșteam viața ei. Când mi-a povestit despre chinurile sale, nu numai că le auzeam, ci parcă le și vedeam; le trăiam. M-am cutremurat! Vai! Vai! Vai!

– Cum ai răbdat astfel de chinuri? Am întrebat-o.

– Dacă aș fi știut ce slavă au Sfinții, aș fi făcut tot ce aș fi putut că să îndur chinuri și mai mari.

După această întâmplare, timp de trei zile nu am putut să mai fac nimic.

Tresăltam de bucurie și slăveam neîncetat pe Dumnezeu.

Nu puteam nici să mănânc, nici nimic altceva să fac… doxologie neîncetată.

Într-o epistolă a sa scria:

«În toată viața mea nu voi putea să plătesc marea mea datorie față de Sfânta Eufimia, care în timp ce îmi era necunoscută și fără să aibă vreo îndatorire față de mine, mi-a făcut această mare cinste…»

După ce a povestit această întâmplare, bătrânul Paisie a adăugat cu smerenie că Sfânta Eufimia i s-a arătat, «nu pentru că aș fi vrednic, ci pentru că în aceea vreme mă preocupa o problemă care privea situația Bisericii în general, dar și pentru alte două motive».

Bătrânul era impresionat «cum a putut această femeie micuță și firavă să îndure atâtea chinuri? Să fi  zis că era una… (voinică și puternică), dar o mână de om era».

(sursă: https://www.pemptousia.ro/2012/09/atunci-cand-sfanta-mucenita-eufimia-l-a-vizitat-pe-parintele-paisie/)