Nașterea Maicii Domnului

„Așadar, să se bucure toate astăzi și firea să salte. Să se bucure cerul de sus și norii să plouă dreptatea, iar munții să picure dulceață și dealurile veselie, că a miluit Domnul pe poporul Lui, căci ne-ai ridicat nouă cornul mântuirii în casa lui David, robul Lui, pe această preanevinovată Fecioară fără de bărbat din care a venit Hristos, mântuirea și așteptarea neamurilor”.

ASTĂZI este începutul mântuirii neamului omenesc, căci din cea stearpă se naște Maica lui Dumnezeu.

SFÂNTUL ANDREI CRITEANUL ne înfățișează taina acestei sărbători în minunatele sale Omilii către Maica Domnului:

Taina nașterii

Prin urmare, această Fecioară, lauda tuturor, este fiică a lui David, sămânța lui Ioachim, urmașă a Evei și odrasla Anei.

Căci Ioachim era bărbat blând, blajin și hrănit cu legile lui Dumnezeu, trăind în cumpătare și stăruind în Legile lui Dumnezeu.

Dar deși, petrecea astfel, a îmbătrânit fără a avea copii și, deși firea era înfloritoare, totuși nu avea darul nașterii de fii.
Ana era și ea iubitoare de Dumnezeu, înțeleaptă, dar stearpă. Iubea pe soțul ei, dar era fără copii.

Și nu avea nici o altă preocupare fără numai cum să cinstească mai mult Legea Domnului.

Aceasta, cu trecerea timpului, străpunsă la inimă tot mai mult de boldurile sterpiciunii, cum se întâmplă să sufere femeile care nu au copii, se îngreuna, se întrista, se mâhnea, neputând suferi lipsa copiilor.

Astfel, Ioachim și soția lui, deși erau stăpâniți de întristare că nu aveau nici un copil care să le ducă mai departe neamul, totuși nerodirea lor nu le-a stins desăvârșit nădejdea.

Dar se rugau amândoi dă li se dea un copil spre ridicare neamului.

Și fiecare dintre ei sârguindu-se, precum Ana accea din vechime care a fost auzită, se ațineau de Templu.

Prin rugăciuni căutau să-L îmbuneze pe Dumnezeu ca să le dea dezlegare nerodirii lor și rod celei sterpe și nu s-au lăsat până ce nu au dobândit ceea ce doreau.

După cum au și dobândit, căci nu le-a înșelat nădejdea Dătătorul darului.

Fiindcă numai astfel vine Puterea cea care nu zăbovește asupra celor ce imploră și stăruie la Dumnezeu.

Și pe Ioachim îl întărește spre rodire, iar pe Ana, spre nașterea de prunci.

Prin urmare, din niște pomi uscați și neroditori, ca din niște pomi verzi și bine udați, ni s-a odrăslit nouă rod vestit, această Fecioară preanevinovată.

Și s-au dezlegat legăturile sterpiciunii și rugăciunea lor s-a arătat purtătoare de roadă mai presus de orice nădeje.

Și cea neroditoare s-a arătat născătoare de fii, iar cea care nu năștea s-a arătat bună născătoare a unei minunate Prunce.

Făgăduința și bucuria Prorocului David

Dar vezi-l acum pe David întrebând.

Ce a spus Dumnezeul a toate că S-a jurat aceluia?
Haide acum, scriitorule de cântări! Du-te, prorocule! Scutură cetera, lovește strunele!

Spune clar, ce ți-a jurat ție Dumnezeu?
-Ce mi s-a jurat mie Domnul? Din rodul coapselor tale voi pune pe tronul Meu.
Aceasta mi s-a jurat și nu S-a lepădat.

A jurat și a pecetluit cuvintele cu faptele:

Odată M-am jurat de sfințenia Mea: Oare voi minți pe David? Seminția lui în veac va
rămâne și scaunul lui ca soarele înaintea Mea și luna întocmită în veac și martor credincios
în cer (Ps. 88, 35-35).

Acestea jurându-Se, le-a împlinit. Căci este cu neputință ca Dumnezeu să mintă. Iată, acum Îl vedeți pe Fiul meu, Hristos, după trup propăvăduit.

Și Fiul meu, Domnul, este cântat și închinat și toate neamurile I se închină.

Fiindcă Îl văd pe El stând pe tronuri feciorești.

Iată și Fecioara aceasta, din coapsele noastre acum s-a născut, din al cărei pântece Cel mai înainte de veci întrupându-se, a venit acum la sfârșitul veacurilor și a înnoit alcătuirea veacurilor.

Și aceste întocmai s-au împlinit.

(sursă: „Maica Domnului, cununa frumuseții”, omilii și canoane închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Doxologia, 2023)