MARGARINA ȘI ADITIVII ALIMENTARI. IOAN VLĂDUCĂ

Să aflăm de la cercetătorul și profesorul Ioan Vlăducă cum ne putem îmbolnăvi din alimentația ce conține aditivi toxici pentru organism. Aflați care sunt aceștia și ce trebuie să evitați de pe rafturile magazinelor. MARGARINA ȘI ADITIVII ALIMENTARI. IOAN VLĂDUCĂ

Unt sau margarină?

În ultimii zeci de ani sistemul oficial a încurajat înlocuirea untului cu mar­garină. Cunoaştem însă că un regim alimentar prea sărac în unt conduce la un dezechilibru al colesterolului, obli­gând ficatul să crească producţia de colesterol en­do­gen pentru a compensa lipsa[2].

Procedeele de transformare a ule­iurilor vegetale în margarină, nu numai că le denaturează (prin distrugerea unor componente im­por­tante), ci modifică prin hidro­genare structura acizilor graşi nesaturaţi. „Consumatorii sunt victime ale unei publicităţi mincinoase foarte bine or­chestrate de grupuri de inte­res indus­triale, în strânsă legă­tură şi colaborare cu anumiţi mem­bri ai corpului medical”[3].

 Aditivii alimentari

Sistemul oficial prezintă aditivii ali­mentari ca fiind substanţe chimi­ce ino­fensive: „Aditivii alimentari sunt auto­rizaţi de Uniunea Euro­pea­nă pentru toate statele membre, la fel ca şi pentru Norvergia şi Islan­da. Legislaţia Uniunii Europe­ne prevede că pot fi folosiţi doar acei aditivi care sunt autorizaţi. Aditivii alimentari pot fi autorizaţi doar dacă:

• sunt necesari din punct de vedere tehnologic pentru pro­duc­ţie;
• nu înşeală consumatorul;
• nu reprezintă un risc pentru să­nătatea consumatorului”[4].

În realitate, aditivii:

• nu sunt întotdeauna necesari din punct de vedere tehnologic;
• înşeală consumatorul (potenţa­torii de gust şi aromă dau im­pre­sia că ali­mentul este mai conce­ntrat; colo­ranţii şi arome­le creea­ză iluzia unui aliment natural şi proaspăt);
• reprezintă un risc real pentru sănă­tatea consumatorului.

Consumul îndelungat de aditivi

Consumul îndelungat de pro­duse cu aditivi artificiali produce dezorientarea sistemului imunitar care ajunge să pro­ducă anticorpi împotriva propriului organism; astfel apar bolile autoimune.

Multe produse alimentare conţin următorii aditivi:

• acesulfam potasiu (E 950), îndulcitor artificial care afec­tează glanda tiro­idă;
• acid fosforic (E 338), acidifiant folosit la băuturi răcoritoare. Produce tul­bu­rări digestive;
• aspartam (E 951), îndulcitor artificial folosit la băuturi răco­ritoare; pro­duce durere de cap, ameţeală, greaţă, obo­seală, iri­ta­bilitate, spas­me musculare, palpitaţii, tahicardie, insomnie, anxie­tate, pierdere a memoriei, tulburări de compor­tament;
• azorubină (E 122), colorant ro­şu obţi­nut din gudron. Poate pro­­­duce reac­ţii alergice, mai ales la persoanele care suferă de astm;
• benzoat de potasiu (E 212), con­ser­vant care poate produce cri­ze de astm şi tulburări neuro­logice;
• benzoat de sodiu (E 211), con­servant folosit şi pentru a mas­ca gustul unor alimente de calitate slabă; agravează astmul şi poate provoca urticarie. Unii cer­cetători îl consideră canceri­gen;
• bisulfit de potasiu (E 228), conser­vant care produce crize de astm şi tul­burări intestinale;
• butilhidroquinonă terţiară (TBHQ, E 319), derivat petrolier care poate pro­voca greaţă, vo­mă, delir;
• carmin (E 120), colorant roşu obţinut din insecte. Poate pro­voca hiper­activitate şi erupţii cutanate;
• ciclamat (E 952), îndulcitor care poa­te produce migrene; este canceri­gen;
• citrus red 2 (E 121), colorant cance­rigen. Se foloseşte la colo­rarea cojii unor citrice. Nu trece prin coajă. Riscul apare dacă se consumă coaja fructului;
• eritrozină (E 127), colorant roşu can­cerigen;
• galat de dodecil (E312), uti­lizat pen­tru prevenirea râncezirii grăsimilor. Se foloseşte la ule­iuri, ma­rgarină, sosuri. Provoa­că mo­dificări hemato­logice, tulburări ner­voase, iritaţie gas­trică şi cu­tanată.
• glutamat monopotasic (E 622), pote­nţator de aromă care poate produce greaţă, vomă, crampe abdominale;
• glutamat monosodic (E 621), poten­ţator de aromă folosit la condimente şi la praf de supă. Produce greaţă, slăbiciune, dureri de cap, senzaţie de arsură în ceafă şi antebraţe, astm, modificări ale ritmului cardiac, respiraţie dificilă. Experienţele efec­tuate pe ani­ma­le au arătat că E 621 duce la distrugerea neuro­nilor din creier;
• gumă arabică (E 414), agent de în­groşare folosit la sucuri; pro­voacă iritaţia mucoaselor;
• gumă guar (E 412), agent de în­groşare folosit la sucuri şi în­gheţate. Produce greaţă, balo­nă­ri şi crampe;
• indigotină (E 132), colorant al­bastru care poate produce grea­ţă, vomă, hipertensiune arterială, reacţii aler­gice;
• metabisulfit de potasiu (E 224) şi metabisulfit de sodiu (E 223), con­servanţi care provoacă tul­burări intestinale şi crize de astm. Sunt substanţe greu me­tabolizate de per­soanele cu insuficienţă renală;
• nitrit de potasiu (E 249) şi nitrit de sodiu (E 250), con­servanţi şi fixativi de culoare. Produc ameţeli şi dureri de cap. Sunt cancerigeni;
• propionat de calciu (E 282), folosit în produsele făinoase ca inhibitor al ciupercilor. Poate provoca migrene şi erupţii cu­tanate la lucrătorii din brutării;
• ribonucleotide de sodiu (E 635), po­tenţator de aromă folosit la plăcinte şi la cartofii prăjiţi. Poate produce erupţii cutanate. Reacţia este în funcţie de doză şi cumulativă;
• silicat de aluminiu şi potasiu (E 555), folosit în sare, lapte praf şi făină. Aluminiul este asociat cu demenţa Alzheimer şi cu tul­burările placen­tare din timpul sarcinii;
• sulfit acid de calciu (E 227), utilizat pentru a păstra aspectul proaspăt al unor fructe şi le­gume. Poate provo­ca reacţii alergice severe;
• sunset yellow (E 110), colorant gal­ben care produce rinită, congestie nazală, reacţii aler­gice, dureri abdo­minale, greaţă, văr­sături, degradări cromo­zo­miale, tumori renale;
• tartrazină (E102), colorant gal­ben utilizat în industria textilă. Se folo­seşte pentru colorarea dulciurilor, băuturilor, supelor, peştelui, muşta­rului. Poate pro­voca rinită, urticarie, crize de astm, hiperactivitate, distru­geri cromozomiale, tumori tiroi­diene;
• zaharină (E 954), îndulcitor ob­ţinut din toluen. Experienţele pe animale au dovedit că este cancerigen[5].

Hrană otrăvită?

„Iată, vezi, acum mâncăm hrană otrăvită. Cu toţii suntem otrăviţi. De la piaţă nu mai ai ce să cumperi. Toate sunt frumoase, dar nu în­drăzneşti să le cumperi. La sfârşitul veacului trecut, un stareţ spunea: «Va veni vremea când oamenii vor produce multe roade ale pămân­tului, dar nu vor îndrăzni să le mănânce». Iată, a venit vremea. Vă întrebaţi cum? Hrana ne este otră­vită. Şi cea trupească, şi cea sufle­tească”[6].

Hrana trupească este otrăvită prin aditivi alimentari, îngră­şă­minte arti­ficiale etc. Iar hrana sufle­tească este otrăvită prin mass-me­dia. Există o corelaţie remar­cabilă între efectele celor două otrăviri. Aditivii alimentari provoacă a­meţeli, dureri de cap, mi­grene, micşorarea memoriei, diminua­rea atenţiei şi a gândirii, tulburări de somn, tulburări de comportament.

Efectele nocive ale ecranului asupra copiilor

„Toate studiile privitoare la efectele tele­viziunii, fie că se referă la copii, fie la adulţi, constată că vizionarea este un factor important în gene­rarea unui comportament pa­siv. Proporţional cu timpul dedicat vi­zio­nării, se poate constata o micşo­rare a vigilenţei gene­rale. De ase­me­nea, se înregistrează o scădere vizibilă a perseverenţei, a voin­ţei şi dispoziţiei de a urmări activ rezol­varea unei probleme. […]

În gimnaziu apar dificultăţi în înţe­legerea lecturii şi în exprimarea ideilor. Ca efect al vizionării TV „în liceu, dificultăţile de limbă continuă să se arate în chestiuni subtile pre­cum: planificarea, succesiunea şi organizarea ideilor, clasi­ficarea, di­fe­renţierea nuanţată a con­ceptelor, înţelegerea raporturilor dintre cau­ză şi efect, raţionament matematic şi ştiinţific, înţelegerea relaţiilor dintre idei în timpul citirii, expri­marea directă şi cu acurateţe a idei­lor, reflecţia interioară etc”[7].

Un om cu comportament pasiv, cu dificultăţi în organizarea şi ex­primarea ideilor, incapabil de o diferenţiere nuan­ţată a conceptelor, un om cu memorie diminuată, cu vigilenţă şi perseverenţă scăzută, nu va fi în stare să sesizeze ereziile fine şi să organizeze un plan de rezistenţă ortodoxă. Nu va fi în stare să apere dreapta credinţă cu preţul vieţii lui.

[1] Extras din cartea Dictatura pseudoştiinţei, Ioan Vlăducă, Fundaţia Petru Vodă.

[2] cf. Dr. Louis de Brouwer, Mafia farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p. 226.

[3] Dr. Louis de Brouwer, Mafia farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p. 227.

[4] http://www.elefantulverde.ro/aditivi-alimentari.html

[5] Nicoleta Macovei, E – urile şi problemele de sănătate, Ed. Christiana; Nicoleta Macovei, O bombă chimică: aditivii alimentari, Ed. Christiana, Bucureşti, 2003.

[6] Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Cum îţi sânt gândurile, aşa îţi este şi viaţa, p. 89.

[7] Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Ed. Evanghelismos, Fundaţia Tradiţia Românească, 2005, p. 80-95.

(Articol publicat și în Revista Atitudini Nr. 10)