Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului

„Mintea noastră nu poate birui numai prin ea însăși imaginația demonică, nici nu trebuie să nădăjduiască vreodată acest lucru; căci, fiind vicleni, demonii se fac că se supun și se prefac învinși, punându-ne piedică prin slava deșartă.

Dar când Îl chemi pe Iisus Hristos nu suportă să stea lângă tine și să-și pună în mișcare mașinațiunile lor nici măcar un ceas”.

(Sf. Vasile de la Poiana Mărului)

Considerat primul maestru și autor isihast din Orientul ortodox din vremurile moderne, starețul Vasile a fost duhovnicul Sf. Paisie și cel care l-a călugărit în 1750 în Sf. Munte.

La începutul sec. al XVIII-lea s-a stabilit la Schitul Dălhăuți, unde a fost egumen vreme de 20 de ani, iar apoi la Schitul Poiana Mărului, pe care l-a ctitorit el însuși cu ajutorul voievodului Constantin Mavrocordat.

Viața schiturilor organizate de către Sf. Vasile (în total 11 în zona Buzăului) era după principiile vieții isihaste și regulile Sf. Vasile cel Mare și ale Muntelui Athos.

Scrierile Sfântului

Sf. Vasile de la Poiana Mărului a rămas cunoscut prin câteva scrieri originale, îndeosebi prin Introducerile sale la unii autori isihaști ca Grigorie Sinaitul, Isihie Sinaitul și Nil Sorski.

Cea mai mare parte a operei Sf. Vasile a fost publicată în limba slavonă în viața și opera starețului moldovean Paisie Velicikovkhi, editată la Mănăstirea Optina în 1847. Filocalia românească redă doar Cuvântul înainte la Sf. Grigorie Sinaitul (VIII, pp. 588-603).

Sf. Vasile de la Poiana Mărului a adunat mărturii din viețile și învățăturile sfinților monahi, din pravilele călugărești și din tipicul bisericesc, dovedind că nu se cuvine a dezlega monahii niciodată la mâncarea de carne.

A scris, de asemenea, un prea frumos cuvânt despre pocăință. Cercetat fiind de patriarhii Alexandriei a fost binecuvântat de aceștia, iar învățătura lui a fost socotită întru totul ortodoxă și folositoare de suflet.

Practicarea Rugăciunii

În vremea starețului Vasile, rugăciunea lui Iisus era puțin practicată, nu doar în Țările Române, ci și la Athos. Ea avea chiar adversari.

Sf. Vasile de la Poiana Mărului dădea întâietate absolută rugăciunii lui Iisus față de psalmodiere.

În Cuvânt înainte la cartea fericitului Isihie, Sf. Vasile spune:

„Se cade așadar, părinți sfinți și frați, să ne supunem învățăturii atâtor Sfinți Părinți care învață despre sfințita lucrare a minții, iar să nu batem pe loc în cerc calea cântării îndelungate asemenea măgarului care învârte o piatră de moară pentru că nu vrem să umblăm pe calea cea dreaptă și directă a preabunei liniștiri (isihii) și rugăciuni a minții.

O astfel de râvnă aveau sfinții pentru această sfințită lucrare, fiindcă ei ne poruncesc să ne rugăm pentru cei ce nu cunosc această lumină mentală a inimii care strălucește în numele lui Hristos Dumnezeul nostru”.

A trecut cu pace la Domnul, la 25 aprilie, în anul mântuirii 1767.

(Extras din articolul „ISIHASMUL ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ” a revistei Atitudini)

Cine are dreptul să spună rugăciunea minții, rugăciunea lui Iisus? Sf. Vasile de la Poiana Mărului