PR. JUSTIN PÂRVU: CE NE MAI SALVEAZĂ DE RĂZBOI?

E o speranţă dragul meu, numai Dumnezeu cum se va mai milostivi asupra noastră! Dar încolo, aşa cum spun şi Sfinţii Părinţi, să ne rugăm lui Dumnezeu ca să mai prelungească starea asta de lucruri, pentru că toate aceste fapte trebuie să aibă loc! Adică, oricum, Scriptura trebuie să se împlinească!

Un cuvânt atât de actual al Părintelui Justin Pârvu, care avertiza încă din 2010 asupra unei mari conflagrații mondiale. Părintele ne împărtășește din experiența sa de viață, ca unul ce a trecut și prin război mondial și prin tortura a 16 ani de temniță. Din toate acestea Părintele Justin a ieșit mai puternic, mai întărit sufletește, biruind cu puterea lui Hristos toate încercările vieții. Atât de puternic, încât din puterea sa, primeau mângâiere, vindecare și întărire un neam întreg. PR. JUSTIN PÂRVU: CE NE MAI SALVEAZĂ DE RĂZBOI?

Puterea și modestia românului

Noi n-am făcut nici un pas de cucerire, de nedreptate faţă de o altă ţară. Îmi amintesc când planul german era să ne împingă pe noi către est ca să vină ei să se aşeze în Transilvania şi în Moldova. Să poată pune mâna pe un punct de rezistenţă a Carpaţilor, rezistenţa asta naturală,…. şi cu forţa lor militară să formeze aici un punct de rezistenţă puternic. Ei bine, nu, noi am rămas la limita noastră, am refuzat orice extindere exterioară.

La fel s-a întâmplat în Banatul Sârbesc dincolo, pe care ni l-au promis. Însă am rămas totdeauna la modestia noastră creştină ortodoxă fără să ne lăcomim la stăpânire străină. Şi noi numai datorită acestei dreptăţi, acestui spirit de corectitudine şi judecată dreaptă am putut să rezistăm, să persistăm în Arcul acesta Carpatic de 2000 de ani! Mănăstirile noastre, bisericile şi toată frumuseţea aceasta a ţării noastre, cum spune Kogălniceanu, este o moştenire a strămoşilor lăsată strănepoţilor.

Binecuvântare pentru România

Şi Dumnezeu să dea ţării acesteia şi neamului nostru binecuvântarea Sa, bunătatea şi dragostea şi să ne primească şi pe noi acolo în judecata popoarelor, neam ales, binecredincios! Peste puţin ai fost, peste mult te vom pune! Şi sper ca România noastră să aibă un cuvânt larg şi binecuvântat de Dumnezeu  în viitorul acesta al Europei.

Să nu ne înspăimânte momentele acestea grele prin care trecem pentru că totdeauna noi am avut de suportat răutăţile şi ameninţările neortodocşilor!

Aşa cum au spus şi românii noştri ardeleni, când s-au prezentat la Maria Tereza că-i obliga pe ortodocşi să treacă la catolici: „Avem trupul nostru, avem braţele noastre, toată fiinţa noastră material-trupească o punem la dispoziţia voastră, dar sufletul care-l avem de la Dumnezeu vrem să-l dăm tot aşa sănătos, întreg cum l-am primit”.

Să învățăm să înfruntăm suferința!

Ce să facem părinte ca să nu ne fie frică?

• Să ne pregătim de moarte! Să ştim să murim în fiecare zi, nu numai cum să trăim. Să fim pregătiţi la viaţa de sfinţenie şi să ştim să înfruntăm suferinţa. Pentru că prin suferinţă abia se mai menţine ceva în viaţa noastră. Prin suferinţă, prin jertfă. Rusia nu s-ar fi menţinut dacă nu erau martirii, milioanele de martiri din 1918 până în prezent. N-ar fi rezistat Rusia dacă n-ar fi fost Valaamul, închisorile, Optina, Oranki…Valea plângerii a creştinismului ortodox!

Că n-ar fi rezistat nici Occidentul acesta atâta timp cât noi am făcut martirajul acesta aici în Răsărit, prin toate aceste închisori ale României – Piteşti, Gherla, Aiud, Canal şi minele…Apăi n-am fi rezistat noi dacă nu erau atâtea suferinţe şi martirajul acesta! Şi acum ar trebui să se ia îndeaproape închisorile comuniste unde sunt atâţia martiri dovediţi prin sfinţenia lor, prin binecuvântarea lui Dumnezeu acolo, pentru că dezgropaţi după 30 de ani – îi găseşti cu osemintele frumoase, galbene, binecuvântate… sfinte moaşte.

Şi atunci neamul acesta românesc are speranţă, Părinte?

• E o speranţă dragul meu, numai Dumnezeu cum se va mai milostivi asupra noastră! Dar încolo, aşa cum spun şi Sfinţii Părinţi, să ne rugăm lui Dumnezeu ca să mai prelungească starea asta de lucruri, pentru că toate aceste fapte trebuie să aibă loc! Adică, oricum, Scriptura trebuie să se împlinească! Cu popoarele, cu neamurile, toate ţările. Şi sigur că numai asta ne-a mai rămas, ne menţine în starea aceasta de sărăcie şi de greutate pe care o trăim. Şi cum ne spune Mântuitorul: „Dacă aţi fi din lumea aceasta, lumea v-ar iubi! Dar dacă nu sunteţi din lumea asta, vă urăşte precum şi pe Mine M-a urât!”

(Extras din volumul I, Ne vorbește Părintele Justin)

Foto credit: Cristina Nichituș Roncea