CUM NE AFECTEAZĂ FANTEZIA ȘI IMAGINAȚIA MINTEA

Ascultați pe Părintele Athanasie de Mitillene explicând natura imaginației, lucrarea fanteziei și cum ne întunecăm mintea? CUM NE AFECTEAZĂ FANTEZIA ȘI IMAGINAȚIA MINTEA

Vizionare cu folos! Nu uitați să activați subtitrarea! După video, aveți și transcriptul.

Întrebarea spune: „Cum poate omul să lupte împotriva fanteziei [imaginației] sale?”

Deoarece am discutat deja problema, aș spune rapid și concis din cauza constrângerilor de timp, următoarele. Fantezia se află între nous [minte] și simțuri. Potrivit Părinților [Bisericii Ortodoxe], fantezia este un fenomen post-cădere. Dumnezeu a creat nous [mintea] și simțurile. Cum a apărut fantezia?
Când diavolul le-a spus lui Adam și Evei: „Dacă veți mânca din fructul [interzis], veți deveni dumnezei”. În acel moment s-a născut fantezia. Ei s-au imaginat că sunt dumnezei, egali cu Dumnezeu. Și-au imaginat. Era adevărat? Nu, era o fantezie.
Totuși, acesta nu a fost un produs al minții și nici un produs al simțurilor, deoarece ei vedeau doar un fruct, nimic altceva.

Ce este fantezia?

Astfel, fantezia se găsește între minte și simțuri. Este un fenomen post-cădere, așa cum am subliniat. Este spațiul reconstituirilor («ανάπλαση»). Adică în fantezie are loc reconstrucția. Fantezia este „mai ușoară” decât simțurile, dar „mai grea” decât mintea.
Ea are această capacitate de reconstrucție, de a adăuga, de a scădea. Dacă vedem ceva și [apoi] închidem ochii, fantezia începe să funcționeze. Acolo putem adăuga, putem scădea. Ea are această capacitate de adăugare-scădere, [adică] capacitatea de a reconstrui imaginea.
De la căderea lui Adam și a Evei, toți avem fantezie. Hristos nu a avut fantezie. El este noul Adam. Nu avea fantezie. Folosim fantezia împreună cu stocarea atât a materialului bun, cât și a celui rău. Astfel, ne amintim uneori obiectele pe care mintea noastră le-a stocat.
Fantezia, în special, se manifestă în timpul orelor de odihnă când stăm întinși sau stăm și nu facem nimic altceva. În acel moment, întregul material al fanteziei începe să se desfășoare în fața noastră.

Cum exploatează diavolul imaginația noastră?

Din păcate, fantezia este exploatată de diavol. Foarte exploatată de diavol. Visele noastre folosesc materialul fanteziei pentru că ceea ce am văzut, am citit, am cunoscut, a intrat în memorie ca material care apoi este reprodus în vise, bune sau rele.
Sfântul Nicodim spune că, din moment ce avem fantezie, suntem datori să o folosim prin imagini virtuoase și prin amintirea lui Dumnezeu. Pomenirea lui Dumnezeu echivalează cu imaginile virtuoase.
Întrebarea zice: cum se poate lupta împotriva imaginilor rele ale imaginației. Nu poți „deconecta” fantezia. Cu toate acestea, ne putem asigura că nu „conține” lucruri murdare.
Acesta este momentul în care evităm să depozităm „material inflamabil”, adică material care ia foc ușor. Nu adăugați la imaginația voastră „material inflamabil”. Când vizionezi un film în cinematografe sau la televizor, în realitate, adaugi „material inflamabil”.
Crezi că nu se întâmplă nimic în acel moment. Totuși, la un moment dat mai târziu, când apare o ispită, întregul material pe care l-ai îngrămădit în minte este activat și te va arunca în aer!

Cum luptăm?

Mai mult decât atât, gândurile murdare ale fanteziei sunt biruite prin „metoda congestiei”. Adaugă amintiri bune, astfel încât să nu fie loc pentru amintiri rele. Adaugă fantezii virtuoase și nu va mai fi loc pentru fanteziile rele.
Astfel, trebuie să avem o amintire durabilă a imaginilor bune. Dacă avem în noi imagini cu adevărat rele, atunci va trebui să ne schimbăm locul, va trebui să ne schimbăm modurile, va trebui chiar să schimbăm obiceiurile, dacă va fi nevoie.
Pentru că, probabil, un loc, într-un fel, un obicei, ne-ar putea aminti de ceva cu adevărat murdar pe care l-am făcut.
În cele din urmă, fantezia rea se biruiește cu rugăciunea. Asta e tot la această întrebare. Domnul să vă binecuvinteze!