DE CE NU TREBUIA SĂ MĂNÂNCE ADAM DIN POM? PR. ATHANASIE MITILINEUL

Ascultați pe Părintele Athanasie de Mitilene explicând de ce Dumnezeu i-a pus poruncă omului să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Și de ce nu trebuia Adam să mănânce. DE CE NU TREBUIA SĂ MĂNÂNCE ADAM DIN POM? PR. ATHANASIE MITILINEUL

Vizionare plăcută! Nu uitați să activați subtitrarea! După video, aveți și transcrierea.

Înțelesul adânc

[Întrebare]: „Când spunem „pomul cunoștinței binelui și răului” [Fc 2, 17], au aceste cuvinte un înțeles mai adânc?”
Nu doar mai adânc! Foarte adânc! Foarte adânc!
Printre copacii din Paradis, sunt menționați doi. Unul, pomul cunoștinței binelui și răului, iar celălalt, pomul vieții.
Relatarea decurge după cum urmează. Dumnezeu le-a spus [lui Adam și Evei]: „Din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” [Fc 2, 17].  Vei experimenta mai întâi moartea spirituală, adică despărțirea ta de Mine, Dumnezeu.
Și apoi așa-numita moarte biologică, adică separarea dintre trup și suflet.
Celălalt era pomul vieții.

Păcatul „autonomiei”

Diavolul i-a ispitit pe Adam și pe Eva și i-a convins să mănânce din rodul pomului cunoștinței.
Ei nu au ascultat de poruncă. Întreaga poveste și pedeapsa ulterioară au venit ca rezultat al efortului omului de a deveni Dumnezeu, adică păcatul „autonomiei.”
Omul cere „să devină emancipat” față de Dumnezeu, viața lui să nu fie centrată pe Dumnezeu, ci să fie antropocentrică [centrată pe om]. Acesta este în esență păcatul originar.
Nu era nimic [inerent] în neregulă cu fructul în sine sau cu pomul. Povestea se învârtea în jurul ascultării sau a neascultării lui Adam și a Evei [față de Dumnezeu], heteronomia [«ετερονομία»] sau autonomia [«αυτονομία»] omului.
Sfântul Teofil al Antiohiei din secolul al III-lea spune că omul era sortit să mănânce din pomul cunoștinței atunci când Dumnezeu ar fi dorit acest lucru.
Ulterior, el va fi mâncat și din rodul pomului vieții pentru a rămâne nemuritor, pentru a nu muri niciodată.

Cunoașterea practică și cunoașterea teoretică

Aici avem de-a face cu cunoașterea. Această cunoaștere, orice a fost/ar fi, nu ar fi practică, ci una teoretică.
Ne întrebăm: „Dumnezeu știe ce este păcatul?”. Desigur. Fărădelegea este încălcarea Legii lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu are cunoștință teoretică despre păcat. Adică El Însuși nu a experimentat păcatul, așa cum spunem noi că trebuie să experimentezi ceva pentru a-l cunoaște, pentru a dobândi cunoștințe despre acel lucru.
El are cunoștințe teoretice despre păcat. Omul, cu alegerea pe care a făcut-o, a ajuns să aibă cunoștințe experimentale despre păcat.
Omul era destinat să dobândească cunoștințe despre bine și rău fără costul păcatului, fără costul pagubei. Când?
Sf. Teofil spune: „Când omul ar fi sporit în virtute”. Apoi, i s-ar fi îngăduit să guste. Nu este o ispită, este ceva care s-ar fi întâmplat la momentul potrivit.
Fiți atenți la aceasta! Dumnezeu nu a întins o cursă pentru a-i „prinde” pe Adam și Eva. Ar fi stupid!
Dar El îi avertizează că „încă nu a venit vremea voastră. Va veni”.

De exemplu

Este util să avem foc? Fără îndoială! Cum facem focul? Cu o cutie de chibrituri, o brichetă. În cazul în care dai chibrituri unui copil mic, ce va face?
Întrucât focul este impresionant, ți-ar arde casa. Este ușor de înțeles.
Ne vindecă medicamentele? Da. Toate medicamentele au scris pe cutie: „Păstrați medicamentele departe de copii.”
De ce? Pentru că se vor otrăvi [dacă le vor gusta]. Aceasta este cunoașterea.
Dacă cineva se maturizează, el învață [dobândește cunoștințele despre] cum să trăiască.
Dar nu este o cursă pusă de Dumnezeu. Acesta a fost pomul cunoștinței binelui si răului.
Mulțumesc că m-ați ascultat!