Vizionați un scurt film documentar despre unul din marii Părinți ai deșertului Egiptului – Avva Pimen – Patericul Iubirii. Luna ianuarie este cunoscută ca luna cuvioșilor pustnici și rugători a toată lumea. Ei ne îndeamnă la o rugăciune mai adâncă și interiorizată în pustia inimilor noastre. Fie ca harul rugăciunii să umple această pustie cu dragostea Patericală.
Vizionare cu folos! Nu uitați să activați subtitrarea. După video, aveți și transcriptul.
AVVA PIMEN – PATERICUL IUBIRII. Ce este deșertul?
În literatura monahală, deșertul este locul unde omul se duce să se dezbrace atât de lume, cât și de mulțimea de idoli pentru a-L căuta pe Dumnezeu.
Este un loc de mare luptă – un cuptor purificator – unde lupta cu atât de nesupusa natură a ego-ului și cu vicleniile și ispitele demonice pot conduce la transformare și liniște.
Este un loc în care – fie în tăcere, fie în focul luptei – cer și pământ se întâlnesc, iar Dumnezeu poate fi auzit în mijlocul pustiei, unde cu greu cineva ar vrea să trăiască.
Cu toate acestea, deșertul este, de asemenea, locul unde bărbații și femeile devin vii cu adevărat.
SMERENIA – PATERICUL IUBIRII
Citind multele povești ale celor care au mers pe această cale, se găsesc ființe umane sincere şi autentice, care au trăit mai ales în singurătate, complet cufundate în rugăciune și ascetism, și ale căror istorii și acțiuni simple ne aduc cu ele o profundă înțelepciune spirituală și vindecare.
Ca într-o zi, când un sihastru a călătorit dintr-o țară îndepărtată pentru că un frate îi vorbise despre Avva Pimen.
„Avva”, a zis fratele, „acesta este un om mare, foarte milos și foarte stimat în propria țară. I-am vorbit despre tine și a venit pentru că vrea să te vadă.”
Avva Pimen l-a întâmpinat cu bucurie și s-au așezat să vorbească.
Dar când sihastrul a început să vorbească despre Scripturi, despre lucruri duhovniceşti și cerești, Avva Pimen și-a întors fața în tăcere.
Sihastrul, văzând că Avva Pimen nu îi vorbea, a plecat profund întristat spunând fratelui: „Am făcut această călătorie în zadar.”
LECȚIA AVVEI PIMEN
„Avva, de ce nu ai vorbit cu acest om?”, a întrebat fratele.
„El este un om mare și vorbește despre lucruri cerești”, a spus Avva Pimen,
„Dar eu sunt umil și vorbesc despre cele pământești”. „Dacă ar fi vorbit despre patimile sufletului, ar fi trebuit să-i răspund, dar el îmi vorbește despre lucruri duhovnicești, iar despre acestea eu nu am cunoştiinţă.”
Fratele a ieșit și l-a găsit pe sihastru, spunându-i ce a spus Avva Pimen.
CE TREBUIE SĂ ÎNTREBĂM PE SFINȚI?
Sihastrul, plin de căinţă, s-a întors la Avva Pimen și i-a spus: „Ce să fac Avvo, căci patimile sufletului mă robesc?”
„De data asta ai venit așa cum trebuia”, a răspuns Avva Pimen.
”Acum deschide gura legat de acestea și o voi umple cu lucruri bune.”
Deplin lămurit, sihastrul a spus, „Într-adevăr, aceasta este calea cea bună!”.
Această serie este o încercare de a împărtăși din înțelepciunea și poveștile unor astfel de bărbați și femei care au încercat să urmeze calea cea bună…din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, din Tebaida Egiptului și deșerturile Palestinei și Siriei în peșterile și chiliile de la muntele Athos și chiar mai departe de aici, până în vastele păduri din nordul Rusiei.
Preluate din surse primare și secundare și remodelate pentru mediul modern, aceste Cronici din deșert sperăm să vă provoace şi, la fel de mult, să vă inspire.
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.