Venind intr-un peleri­naj la man­a­s­tirea Petru Voda am aflat ca Par­in­tele Justin, cti­torul actu­alu­lui Schit Sfanta Cruce de pe Rapa Robilor de la Aiud inten­tioneaza sa orga­nizeze un con­curs de proiecte pen­tru ridi­carea man­a­s­tirii Sfanta Cruce de la Aiud, inchi­nata mar­tir­ilor din inchiso­rile comu­niste. Atunci am cerut binecu­vantare de la Par­in­tele pen­tru a prop­une un proiect. Asa ne-am apu­cat de lucru.

De mai multi ani ne-am spe­cial­izat in prob­lema arhi­tec­turii bis­ericesti[1]. Stim ca arhi­tec­tura bis­ericeasca este o mar­tur­isire, o con­tem­plare si intru­pare a con­sti­in­tei ecle­siale. Bis­er­ica este chipul paman­tesc al Impara­tiei Cer­esti. Arhi­tec­tul are o mis­i­une mare si grea – aceea de con­strui icoana Impara­tiei. Pen­tru a con­strui o bis­er­ica in Rapa Robilor efor­tul este pe masura. Acel loc, prin sfin­te­nia care-l invaluie, este aparte, intru­cat acolo Impara­tia este deja prezenta.

Ne-am pro­pus din­tru inceput ca acest proiect sa fie rodul unei impreuna-lucrari cu toti cei impli­cati, ast­fel incat sa gasim con­sti­inta ecle­siala prin luminarea pe care o aduce comu­ni­unea in Hris­tos si dragostea frateasca (acolo unde si cu cine a fost deschis). Insa cel mai impor­tant a fost ca Par­in­tele Justin si alti supravi­e­tu­itori trais­era intre acei sfinti. In tem­nita Aiudu­lui ei vazusera icoana Impara­tiei intruchipata, mate­ri­al­izata in acei min­unati oameni care sunt sfin­tii de la Aiud.

Ceea ce a urmat a fost o serie de dis­cu­tii cu Par­in­tele. Din ele am aflat cam cum tre­buie plas­muita Bis­er­ica de acolo, pen­tru ca ea sa poata fi numita icoana a Imparatiei.

Din­colo de mul­tele dis­cu­tii si impreuna-cautari, ramane binecu­vantarea si rugaci­unea Par­in­telui, cu care am ple­cat la drum si ne-au insotit in tot acest demers si care, inca, ne insoteste. Am ajuns la o forma pe care o prezen­tam aici si pe care Par­in­tele a binecuvantat-o si sustinut-o ca proiect pro­pus de Sfin­tia sa. Tot Sfin­tia sa ne-a cerut per­sonal sa-l inso­tim si sa sustinem proiec­tul ala­turi de el la dez­ba­ter­ile legate de alegere.

Cen­trul de Studii va fi in grija mon­ahilor cei mai indrep­tatiti, prin sfin­te­nia vietii mon­a­hale, la a locui pe acel loc sfant. Mon­ahis­mul este o pre­lun­gire spir­i­tu­ala de zi cu zi a mar­tir­i­u­lui. De-a lun­gul intregii istorii a Bis­ericii, man­a­s­tir­ile au fost prin­ci­palele focare de cul­tura, fiind ade­varate scoli dotate cu imense bib­lioteci, scriindu-se carti iar, in momen­tul descoperirii tiparu­lui, fiind primii care l-au folosit[2]. Mon­ahii vor fi prin­ci­palii cura­tori ai moast­elor si laca­su­lui cu muzeul si Cen­trul afer­ent lui. De aceea, mon­ahii man­a­s­tirii Sfanta Cruce vor fi din­tre cei instru­iti, cu aple­care spre studiu si cerc­etare, avand edu­catie in dome­niul teolo­giei, antropolo­giei, med­i­cinii legale, isto­riei, aghiografiei etc. Cerc­eta­torii aflati in stagii vor putea locui pe perioada seju­rurilor legate de proiectele lor in zona spe­cial ame­na­jata lor, incer­cand, pe cat posi­bil, sa se inte­greze vie­tuirii orto­doxe din acest lacas sfant si aratand in primul rand prin aceasta respec­tul pe care il datore­aza sfin­tilor cu care avem inainte de toate o relatie dox­o­log­ica. De aici izvo­raste si intere­sul pen­tru studiul vietii lor si tot in aceasta isi au scopul aceste studii.

Pe scurt, proiec­tul a avut in vedere cat­eva elemente-forta izvo­rate din nece­si­tati teo­log­ice si practice:

- cen­tral­i­tatea mar­tyri­onu­lui (rotonda) in cadrul intreg­u­lui com­plex. Mar­tyri­onul respecta canonul arhi­tec­tonic al bis­eri­cilor mucenicesti: forma rotunda, octog­o­nala sau hexag­o­nala, cu absida pen­tru altar care sa aiba dedesubt o zona in care se fie asezate moast­ele care sa poata fi cin­stite de cred­in­ciosi si la care sa existe acces din bis­er­ica prin doua ran­duri de scari lat­erale. Asumarea tra­di­tiei vechilor mar­tyrioane face legatura peste timp intre mucenicii perioadei pri­mare a Bis­ericii si cei ai vre­murilor din urma, aratandu-i pe aces­tia cu nimic mai pre­jos decat primii. Pana la mult astep­tata proslavire ofi­ciala a noilor mucenici, sub altar poate fi plasat un ceno­taf sim­bolic, in care pot fi asezate ulte­rior osem­intele ade­verite ca moaste;
- o bis­er­ica mar­tyrion nu poate fi ridi­cata decat pe un loc sfant, mai pre­cis pe mormintele mar­tir­ilor sau pe locul muceni­ciei lor. Din acest motiv, con­form Tra­di­tiei orto­doxe, aceasta bis­er­ica nu poate avea dedesubt, adica la sub­sol, nimic altceva decat un loc in care, ca intr-un mor­mant comun (asa cum se si afla ele inmor­man­tate in Rapa Robilor), sa fie asezate moast­ele dea­supra carora, in bis­er­ica, se slu­jeste Dum­nezeiasca Liturghie. Nimic nu tre­buie sa se inter­puna intre acel loc sfant si insusi cor­pul bis­ericii;
- stilul arhi­tec­tural, tra­di­tional orto­dox, se impune din insasi vechimea canonu­lui legat de mar­tyrioane. In con­secinta, ca in intreg demer­sul nos­tru, ne-am aple­cat cu aten­tie asupra intelegerii tra­di­tiei patris­tice. Dupa iesirea din per­se­cu­tia primelor veacuri au inceput sa se con­stru­iasca doua tipuri de bis­erici: cele de paro­hie (adica cele impuse de exis­tenta unei comu­ni­tati cres­tine) si cele mar­tirice. Mar­tyrioanele au fost con­stru­ite doar intre sec­olele IV si VII d. Hr. Intru­cat in zilele noas­tre sit­u­a­tia este foarte ase­m­ana­toare cu cea de la inceputul sec­olu­lui IV – cand intreaga cresti­natate iesise din multi ani de per­se­cu­tii -, ne-am rapor­tat in chip firesc la modul in care Par­in­tii Bis­ericii au tratat arhi­tec­tura bis­ericeasca (tipolo­gia arhi­tec­turala). Si pen­tru ca perioada de aur a arhi­tec­turii orto­doxe este cea a Sfan­tu­lui Imparat Jus­tin­ian cel Mare, ne-am aple­cat asupra unor bis­erici cu mar­tyrion din acea vreme (pre­cum Sfin­tii Serghie si Vah din Con­stan­tinopol, San Vitale din Ravenna si altele)[3];

- intru­cat mar­tyrioanele sunt bis­erici prin exce­lenta de plan cen­tral, altarul sa vina cat mai aproape de zona cen­trala octog­o­nala (cifra 8 are sim­bolism esha­to­logic) for­mat din stalpii de sustinere care, tre­cand de bal­coane, se urca pana in cupola larga, sim­bolizand Cerul ca un urias bal­dachin ridi­cat dea­supra mor­man­tu­lui muceni­cilor pe care se va sluji Sfanta Liturghie. Toate aceste ele­mente sunt speci­fice mon­u­mentelor funer­are antice ale mar­tyrioanelor. In plus, cir­cu­la­tia cred­in­ciosilor spre usile dia­con­esti ale altaru­lui sau spre sub­solul de sub altar sa fie rezol­vata intr-un mod foarte prac­tic, care descon­ges­tioneaza zona cen­trala, facil­i­tand mis­car­ile litur­gice, anume prin deam­bu­la­tori­ile for­mate in zona mar­gin­ala, exte­rioara octo­gonu­lui cen­tral al mar­tyri­onu­lui. Aceasta rezolvare este, si ea, inspi­rata tot din arta bis­ericeasca veche;
- trapeza sa fie asezata fata in fata cu iesirea din bis­er­ica mar­tyrion, pe axa Rasarit-Apus, ca o pre­lun­gire agapica a mesei euharis­tice. In man­a­s­tiri trapeza este ca o a doua bis­er­ica, fiind loc de comu­ni­une in Hris­tos, rugaci­une, agapa, ascultare a citir­ilor din cuvin­tele Sfin­tilor Par­inti. Trapeza este impodobita, ca si bis­er­ica, cu fresce reprezen­tand sfinti si momente din vietile lor;
- in legatura cu mar­tyri­onul si cu trapeza sa fie zona de locuire monas­tica avva­ton, adica o zona din man­a­s­tire ded­i­cata exclu­siv mon­ahilor, inac­ce­si­bila pelerinilor sau viz­ita­to­rilor. Acesta se dez­volta ca o latura de nord a unui atrium urias al mar­tyri­onu­lui, atrium in com­po­nenta caruia intra si trapeza si zona de intrare si care cuprinde si un aghi­as­matar sau fan­tana cu apa. Zona avva­ton asigura o anu­mita intim­i­tate si lin­iste atat de nece­sara mon­ahilor aflati intr-o zona orase­neasca si va avea acces direct la mar­tyrion printr-un pasaj. Ea va fi for­mata din par­a­clis de iarna, doua ran­duri de chilii cu util­i­tatile nece­sare, aparta­ment arhieresc, o mica bib­lioteca monas­tica, etc;
- rezolvarea in terase a proiec­tu­lui, deoarece terenul se afla intr-o panta destul de accen­tu­ata. Partea supe­rioara va fi ocu­pata de turnul-clopotnita care dom­ina vizual si sonor blocurile si valea. Apoi zona monas­tica, dupa care, mai jos, pe plat­forma de mijloc, prin­ci­pala, se va afla bis­er­ica (se sub­lini­aza si pe ver­ti­cala cen­tral­i­tatea mar­tyri­onu­lui) iar la nivelul de jos, muzeul cu Cen­trul de Studii Mar­tiro­log­ice;
- zona de nord (aflata in panta accen­tu­ata), care da spre primele blocuri ale ora­su­lui, sa fie ame­na­jata ca zona-tampon, cu veg­e­tatie: copaci inalti – mai ales in zona de mar­gine -, apoi o alee ce ser­puieste intre intrarea piet­on­ala de sus si rotonda mar­tyri­onu­lui, alee ame­na­jata cu popa­suri de belvedere, ban­cute, gar­d­ulet de pia­tra si umbrare cu vita de vie – sim­bolul lui Hris­tos si al muceni­ciei;
- acce­sul auto si piet­onal prin­ci­pal atat pen­tru Man­a­s­tire cat si pen­tru Cen­tru va fi din­spre strada de jos;
- sa existe acce­si­bil­i­tate spre mar­tyrion din­spre zona muzeu­lui si a cen­tru­lui de studii mar­tiro­log­ice. Acce­si­bil­i­tatea se face pe la suprafata, dar si printr-un culoar sub­teran (care poate avea ilu­minare nat­u­rala din tavanul deschis pe alocuri) care sa aduca aminte de cat­a­combele perioadei cres­tin­is­mu­lui pri­mar. Acest culoar, ame­na­jat ca osuar (oasele nu pot sta in muzeu, ci intr-un spatiu ded­i­cat anume) in care vor fi asezate ram­a­sitele paman­testi gasite in Rapa Robilor, face legatura conc­reta intre sub­solul muzeu­lui - ame­na­jat ca o zarca, deci imi­tand con­di­ti­ile de inchisoare grea comu­nista, izo­la­tor etc ‑, si zona de sub altar in care se afla numai acele ram­a­site care man­i­festa semne ale sfin­te­niei: miros fru­mos, izvo­rasc mir, aduc tamaduiri. Pelerinii sau viz­ita­torii vor putea incepe par­cur­sul ini­tierii lor fie din­spre bis­er­ica mar­tyrion, cob­o­rand sub altar la mor­man­tul muceni­cilor (unde se pot inchina), tre­cand prin culoarul-osuar si ajun­gand la muzeu, fie invers, par­cur­gand un drum ini­ti­atic ce incepe din muzeu cu prezentarea patimirii lor si cul­mi­nand cu proslavirea lor ca sfinti mucenici asezati la baza mar­tyri­onu­lui;

- o aten­tie deosebita am dat si con­ceperii si proiec­tarii Cen­tru­lui de Studii Mar­tiro­log­ice. In primul rand va exista un muzeu viz­itabil de un mare numar de oameni (cu o intrare sep­a­rata) si care va orga­niza expoz­i­tii per­ma­nente ce vor pop­u­lar­iza rezul­tatele si pro­duc­ti­ile Cen­tru­lui de Studii. Cen­trul va fi dotat cu o bib­lioteca cu sala de lec­tura (inca­p­a­toare, izo­lata fonic de zona muzeu­lui si lumi­nata nat­ural printr-un sis­tem spe­cial de gea­muri), videoteca si fonoteca (pen­tru sto­carea si acce­sarea mar­turi­ilor inreg­is­trate; acest gen de mar­turii vii sunt foarte impor­tante pen­tru intelegerea epocii, a real­i­tatilor inchiso­rilor comu­niste, a par­tic­i­pan­tilor la eveni­mente – mar­tiri, mar­tur­isi­tori, supravi­e­tu­itori, tor­tionari -, dar ajuta si la un tip de muzeifi­care foarte mod­ern, prin care cerc­eta­torul sau sim­plul viz­ita­tor poate rela­tiona mai direct si sur­prinde mai usor, spon­tan real­i­tatile invo­cate prin fap­tul ca se adreseaza mai mul­tor sim­turi) dotate cu sala de lec­tura audio si video (de aseme­nea, izo­lata fonic si dis­punand de sep­a­reuri si penum­bra nece­sara), sala de pre­lu­crare audio-video (pen­tru cerc­eta­torii si exper­tii care vor putea real­iza doc­u­mentare ce vor putea fi folosite in cadrul Cen­tru­lui si al muzeu­lui, dar vor putea fi puse si in van­zare sau folosite alte modal­i­tati de difuzare, in scopul pop­u­larizarii), sala de proiec­tii si con­fer­inte (se vor orga­niza prezen­tari, proiec­tii, dar mai ales con­fer­inte locale si inter­na­tionale; uti­larea salii va fi in con­secinta). Am gan­dit aceste spatii in con­for­mi­tate cu cele mai noi tehnici si metode folosite in bib­liote­conomie si muzeis­tica, in urma viz­itarii si cerc­etarii bib­liote­cilor cele­bre din strainatate si a muzeelor pre­mi­ate inter­na­tional;
- de aseme­nea, legat de Cen­trul de Studii, sa existe un corp de locuit (dotat cu util­i­tatile nece­sare), cu cat­eva camere pen­tru cerc­eta­torii ce vor ramane acolo pen­tru o anu­mita perioada. Acest corp de locuit are acces direct, printr-un culoar, la zona Cen­tru­lui de Studii. Masa va putea fi luata intr-o sala spe­ciala, aflata intr-un corp comun cu trapeza monas­tica si bucataria;
- par­carea va fi asezata in zona opusa celei monas­tice (deci in fata muzeu­lui), pen­tru a se asigura o lin­iste mai mare in bis­er­ica si in avva­ton–ul calu­gar­ilor.

Am intocmit acest text de prezentare intru­cat am inte­les fap­tul ca opinia pub­lica nu a avut acces pana acum la pla­nurile mai detal­i­ate si la expli­car­ile necesare.

Astazi, 2 August 2009, la praznuirea Sfan­tu­lui Imparat Justinian

extras din revista Ati­tu­dini, nr. 7, autori: Arhi­tect drd. Nico­lae Tul­ban, prof. drd. Mar­ian Maricaru

Cititi si:

1. Par­in­tele Justin – Sfin­tii din Aiud: glasul care striga in pus­tia lumii de azi
2. Par­in­tele Justin Parvu, voievo­dul orto­dox­iei romanesti
3. Par­in­tele Justin Parvu in revista ATITUDINI, nr. 8: S-A AJUNS LA APOGEUL NIHILISMULUI
4. Man­a­s­tirea Sfin­tilor de la Aiud
5. Par­in­tele Justin: Sa ne rugam sa nu ne paraseasca put­er­ile sufletesti!