Revista Mănăstirii Petru Vodă

Locul epocii lui Mihai Viteazul în perspectivă istorică
de conf. univ. dr. G. D. Iscru
Asasinarea lui Mihai Viteazul
de Prof. dr. Cristian Alexandru Marin
Personalitatea lui Mihai Viteazul, zugrăvită din documente istorice
O faptă minunată din vremea lui Mihai Viteazul, columnă a biruinţei ortodoxe de Danion Vasile
Cunoașterea martirilor și adevărului istoric va trezi în noi și cunoașterea de sine
Interviu cu Părintele Justin Pârvu
Dumnezeu astăzi ne cere mărturisire
predică a părintelui Amfilohie Brânză
Retrocedările și prozelitismul catolicizant în România…
de Ieromonah Eftimie Mitra
Minunile și teoria cauzalităţii…
de Ioan Vlăducă
Televiziunea – „pâinea ” noastră cea de toată ziua ?
de Lt. Col. (r.) N. M. Popescu
Despre Artă și Creștinism sau Convertirea Artei
de Monahia Ecaterina Fermo
Amintiri despre a alege și despre cunoaștere
de rasofora Neonila

Pentru comenzi, accesaţi această pagină.

Calendarul are dimensiunea de 30cm X 30cm, full color, pe hârtie de 170 g, lucioasă.

Preţul este de 10 lei, iar comanda poate fi făcută prin formularul de la secţiunea Comenzi sau direct la adresa de email atitudini.pv@gmail.com.

Vedeţi şi Calendare de birou pe 2012 cu fotografii ale Părintelui Justin

de Ieromonahul Cosma – mănăstirea Sihăstria,
articol apărut în revista ATITUDINI, nr. 9

Sf. Apostol Pavel îndemna pe credincioşii din timpul său: ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri şi privind cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”.

Părintele Ioanichie Bălan s-a născut în ziua de 10 februarie 1930 într-o familie cu mai mulţi copii din localitatea Stăniţa, Judeţul Neamţ. A urmat cursurile şcolii primare şi generale din localitate, apoi şi-a continuat studiile la un liceu comercial.

La finalizarea studiilor, atras de faima stareţului Sihăstriei, intră în obştea acestei mănăstiri, în toamna anului 1949, la puţin timp după ce Părintele Cleopa Ilie, înconjurat de un grup format din 27 de monahi, a fost trimis stareţ la Mănăstirea Slatina. Părintele Ioanichie (fratele Ioan) intră aşadar în obştea acestei mănăstiri într-un moment delicat din istoria acestei mănăstiri.

Pe de o parte obştea acestei mănăstiri se înjumătăţise, fiind oarecum slăbită din punct de vedere numeric dar şi duhovnicesc, prin plecarea stareţului şi a celor mai importanţi călugări la Mănăstirea Slatina. Pe de altă parte, în România se instalase deja regimul comunist la conducere, care proiecta planuri de subjugare, compromitere şi discreditare sau chiar desfiinţarea a monahismului şi a BOR. Fratele Ioan Bălan, fiind un om ,,şcolit” pentru vremea respectivă[1], a fost de un real folos Mănăstirii Sihăstria, care, aşa cum am amintit, trecea printr-un moment foarte delicat. El a fost rânduit, la puţin timp după intrarea în mănăstire, să se ocupe de cancelaria şi aprovizionarea mănăstirii. … Continuare »

Cuvânt la înmormântarea Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Părinte Gheorghe Calciu,

Bine aţi revenit la Mănăstirea Petru Vodă!

Cu două luni în urmă aţi fost aici la noi, aţi admirat munţii, dealurile, pădurile şi celelalte lucruri minunate ale lui Dumnezeu şi v-aţi exprimat dorinţa ca trupul cel ostenit de suferinţe şi pribegie să se odihnească în Grădina Maicii Domnului, în pământul sfânt al ţării noastre şi mai exact la Mănăstirea Petru Vodă, închinată tuturor Martirilor jertfiţi în temniţele comuniste şi împreună să aşteptăm aici sunetul trâmbiţei celei de apoi a Arhanghelului pentru învierea cea de obşte şi să ieşim „întru întâmpinarea Domnului în văzduh”(1 Tes. 4:16).

Bine ai venit iubite frate întru credinţă şi întru suferinţă deoarece „binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”!

Întristaţi fraţi şi surori!

Biserica şi neamul nostru românesc pierd azi pe una dintre cele mai puternice conştiinţe ale demnităţii noastre creştin-ortodoxe şi româneşti, iar pe de altă parte câştigă un rugător în ceruri pentru acest popor încercat şi aici pe pământ, o icoană de-a pururi vie a unui Apostol ce înalţă Crucea astfel încât „vestirea lui ajunge până la marginile lumii” dar va străbate ca un ecou sfânt peste veacuri generaţiilor ce vor veni zicând asemenea Sfântului Pavel: „Fiţi mie următori, precum şi eu sunt lui Hristos”(1 Cor. 1:1).

S-a născut in anul 1925 odată cu Patriarhia Română pe data de 23 noiembrie. S-a născut la gurile Dunării cel ce se va odihni aici între crestele Carpaţilor deoarece printre vitregiile veacului martiric XX şi-a croit crezul ca un fluviu de nestăvilit şi a devenit un munte de neclintit.

Şi-a trăit copilăria şi tinereţea în vâltoarea evenimentelor interbelice şi a înţeles ca majoritatea celor din generaţia lui pericolele Ciumei Roşii ateiste de la Răsărit care sufla ameninţare asupra României şi a altor state creştine din zonă, dar şi pericolul nazist din apus cu aceleaşi efecte distructive pentru credinţă şi neam. În acest context, fiind student la medicină, cu mult curaj a încercat alături de alţi tineri să tragă semnalul de alarmă, luând parte la diferite manifestări cu caracter anticomunist şi antiateu ale studenţilor şi drept urmare este întemniţat în anul 1948. In urma condamnării cunoaşte calvarul închisorii comuniste de reeducare a studenţilor de la Piteşti, iar chinurile groaznice şi diabolice de acolo la care erau supuşi deţinuţii sunt asemănătoare cu ale mucenicilor din vechime. Metodele de tortură folosite în aceste temniţe urmăreau distrugerea fizică şi spirituală, semănau ura şi dezbinarea şi nu în ultimul rând se dorea pierderea nădejdii şi a credinţei în Bunul Dumnezeu. In aceste condiţii deosebit de grele mulţi „au pierit ca nişte miei duşi spre junghiere” şi rămăşiţele lor pământeşti au fost aruncate în gropi comune, iar sângele lor a îngrăşat brazdele pământului de unde strigă precum sângele lui Abel către fratele Cain cel ucigaş. … Continuare »

de Monahia Fotini

În luna iunie a acestui an, Valentina Gafencu, sora martirului anticomunist, Valeriu Gafencu, supranumit Sfântul închisorilor, a cerut binecuvântare de la Părintele Justin Pârvu pentru a înainta o cerere către CICCR (Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România) spre demararea unor cercetări arheologice în cimitirul de la Tg Ocna, menite să stabilească locul unde a fost îngropat fratele ei, precum şi căutarea, deshumarea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale acestuia, în cazul în care vor fi descoperite. Părintele Justin nu doar că binecuvintează, ci şi sprijină financiar această campanie de cercetare arheologică.

Au trecut câteva luni până când în sfârşit primim răspunsul pozitiv la cererea doamnei Gafencu, din partea domului arheolog Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, un creştin cinstit şi curat la suflet, şi din partea domnului Ioan Chertiţie, fost gardian de penitenciar, o figură impresionantă prin râvna de a căuta şi cinsti pe mucenicul Valeriu Gafencu, cel care i-a schimbat viaţa în mod miraculos, transformându-l dintr-un torţionar înfocat în slujitor smerit al Domnului. Domnul Ioan Chertiţie care este şi coordonatorul proiectului „Pe urmele martirilor din închisorile comuniste”, în numele Asociaţiei Filantropice „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, cere binecuvântarea Părintelui Justin, faţă de care are o mare evlavie, să participăm şi noi la această înaltă operaţiune, cu rugăciune şi un mic ajutor financiar. De la dl. Chertiţie, de altfel inima acestui proiect de investigaţii, aveam să aflăm de ce a durat aşa de mult aprobarea cererii Valentinei Gafencu. Spre surprinderea noastră aflăm că timp de o lună Episcopia Romanului a tergiversat lucrările, datorită întârziatei binecuvântări pe care s-a decis în cele din urmă să o acorde.

Activităţile de cercetare arheologică aveau să se desfăşoare începând de luni, 5 septembrie, în perimetrul cimitirului situat lângă biserica ortodoxă cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, aflată în Parohia Poieni, pe strada Crizantemelor, cercetările[1] fiind efectuate sub tutela Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, condus de istoricul Marius Oprea. Acest centru făcuse deja investigaţiile necesare pentru desemnarea locului unde a fost nu înhumat, ci aruncat ca pe fiare în groapa comună a penitenciarului, Mucenicul Valeriu Gafencu. Se ştie că Valeriu Gafencu s-a stins din viaţa aceasta pământească la data de 18 februarie 1952 în penitenciarul-spital de la Târgu-Ocna. În perioada comunistă, penitenciarul de la Târgu Ocna a servit pentru detenţia persoanelor bolnave de TBC, fiind caracterizat în literatura de specialitate drept o adevărată Bastilie sanitară a României comuniste. În intervalul 1950–1954, la Târgu-Ocna, au murit 54 de deţinuţi politici, aceştia fiind îngropaţi în cimitirul de lângă biserica ortodoxă „Sfinţii Constantin şi Elena”. Corpurile deţinuţilor au fost aruncate în groapă fără sicriu, fără slujbă de pomenire, iar mormintele nu au fost marcate cu cruce, indicii importante pentru identificarea lor. Între anii 1977 şi 1997, tot în spaţiul acestui cimitir au fost îngropaţi bolnavii psihici din penitenciarul care devenise Sanatoriul pentru bolnavi psihici, fapt ce îngreuna operaţiunea de cercetare. După 1989, spaţiul din cimitir care nu era ocupat de morminte, a fost folosit de către credincioşii din parohie, în prezent, terenul destinat cimitirului fiind aproape în întregime ocupat cu morminte noi. Singurul spaţiu din cimitir rămas liber mai cuprinde doar o suprafaţă restrânsă de teren situată în colţul de nord-vest al cimitirului, acesta fiind singurul loc unde Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional aprobase cercetările arheologice. … Continuare »

realizat de monahia Fotini, 13 octombrie 2011

Părinte, ce ne puteţi spune despre Părintele Adrian Făgeţeanu, care de curând a trecut la Domnul? L-aţi cunoscut în închisoare?

Eu nu l-am cunoscut personal, nu ne-am întâlnit, dar auzisem de el. Părintele Adrian a fost o figură rară în cadrul neamului nostru, pentru că din fragedă copilărie acest om s-a arătat a fi ales de Dumnezeu, pregătit parcă pentru o misiune aparte pentru Ortodoxia românească. Încercările şi întâmplările miraculoase din copilăria lui vin să ne întărească această convingere. Părintele Adrian a fost ales din pântecele maicii sale să fie un ostaş luptător în armata lui Hristos, atât pe plan religios, cât şi pe plan cultural. A fost omul suferinţei, un corifeu al suferinţei, începând cu Antonescu şi până în prezent, el a fost mingea de lovitură a tuturor politicienilor. Este omul care a trăit o viaţă de ascet şi isihast şi a sfârşit ca un mucenic. De aceea pentru noi trecerea lui dincolo este totodată şi o mare bucurie, pentru că s-a dus în împărăţia sfinţilor să formeze buchetul de rugăciune alături de Corneliu Codreanu, pe care Părintele Adrian îl avea ca model, alături de Părintele Petroniu Tănase şi Părintele Arsenie Papacioc şi nu în ultimul rând alături de Părintele Daniil Sandu Tudor, povăţuitorul lui duhovnicesc şi de ceata tuturor sfinţilor români. El a fost un luptător de frunte nu doar pentru ortodoxia românească ci pentru toată Europa creştină. Este un Luceafăr duhovnicesc al pământului României. Şi de aceea Dumnezeu i-a dăruit lungime de zile, deoarece orice zi în plus a Părintelui Adrian era un câştig pentru neamul nostru, prin sfaturile şi rugăciunile cu care a întărit pe mulţi creştini. Mai ales că nu s-a temut de nimic pe lumea aceasta, şi a combătut prin faptă şi prin cuvânt atât ateismul comunist, cât şi ecumenismul, erezia zilelor noastre şi a tuturor rătăcirilor, sectelor care slujesc idealului antihristic new-age. Eroismul său asupra întunericului new-ageist să fie pildă tuturor credincioşilor care vor să înfrunte urgiile antihristice de azi şi de mâine. Pentru noi nu există criză. Singura noastră criză este că nu am fost veghetori ai neamului şi ai tradiţiei noastre ortodoxe, şi am lăsat să pătrundă în mijlocul comunităţii creştine lupi răpitori, fie ei politici, fie religioşi. … Continuare »

Părintele Adrian Făgeţeanu, Multpătimitorul
Să ne rugăm să înmulţească Domnul secerătorii, că sunt puţini
Interviu cu Părintele Justin Pârvu
realizat de monahia Fotini
Cei ce nu se supun aşezămintelor Sfinţilor Părinţi cad sub anatema Bisericii
MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU
Declaraţiile eretice ale comisiei mixte de dialog între Romano-catolici şi
Ortodocşi, de la Balamand
Prorocie pentru cele ce au să fie în zilele cele mai de pe urmă ale lumii acesteia a
Sfântului Metodie, Arhiepiscopul Patarelor
De ce şi de unde scandalul retrocedărilor în Ardeal?
de prof. Marian Dumitrache, ASTRADROM – Oradea
Aurul românesc şi Roşia Montană
de Cpt. C.dor.(r) Aurelian Chirica
Dreptul naţiunilor înaintea tuturor
de conf. univ. dr. G.D. Iscru
DESPRE „VINDECĂRILE ” PARANORMALE
de Ioan Vlăducă
Istoria tăcerii sau istoria cunoaşterii
de rasofora Neonila
DIN VIAŢA SFÂNTULUI PAHOMIE

Pentru comenzi, accesaţi această pagină.

Părinte un pericol social care se întrezăreşte la ora actuală îl reprezintă posibilitatea unor revolte generale, pe care nişte conducători din umbră le dirijează şi scot populația în stradă să protesteze faţă de criza în care ne aflăm. Chiar există nişte anunţuri de mobilizare generală programată anul acesta, oricum cât de curând. Ce sfătuiți oamenii să facă?

Sub nicio formă să nu iasă în stradă, pentru că este o capcană mai mare decât își pot vreodată închipui. Sunt manevre politice, în care românul nostru a picat de multe ori. Aşa cum ne-au ameţit şi ruşii şi americanii; după ’44 toţi săreau în sus că vin americanii şi vin americanii! Românii noştri peste tot aşteptau americanii. Şi securitatea înregistra toate persoanele care propovăduiau acest americanism. Americanii nu au mai venit, bineînţeles, au umplut însă puşcăriile de români, condamnări – 15-20 de ani de puşcărie. De aceea eu atenţionez şi acum, pentru că niciodată nu poţi şti ce e pus la cale şi care sunt înţelegerile şi dedesubturile dintre ei. Cetăţeanul, înainte de a ieşi la o manifestaţie sau revoltă, trebuie să îşi pună mai întâi întrebarea: Cine pune la cale această revoltă? Cine o conduce? Că spontană e o naivitate să crezi că e. Dacă se va informa va vedea că în spatele acestor mişcări sunt oameni ai sistemului, nişte criminali care se folosesc de mulţime spre a-şi câştiga ei autoritate şi putere. Împotriva cui te revolţi? Se ştie măcar cine e de vină pentru această criză? Nu e limpede că ea este provocată tocmai de bancherii şi oamenii sistemului în scopuri murdare? Aşadar cine se va face părtaş la astfel de revoluţie își va periclita şi libertatea pe care o mai are şi răspunde şi pentru întreaga omenire care se va afunda într-o dictatură nemaiîntâlnită până acum. Nu vă încredeţi în manipulările mass-mediei. Şi chiar de ar avea un scop bun o revoluţie, cine să mai dirijeze o societate în zilele noastre? Toţi stăpânii netrebnici s-au făcut, nu mai este niciun drept care să poată dori binele omenirii. Numai Dumnezeu ne poate scăpa de urgia care vine. De abia aici este justificată cuminţenia. Deci să avem cuminţenia cea bună şi să nu cădem în laţurile unei politici nefaste.

extras din interviul ce va apărea în ATITUDINI, nr. 19

Cartea are 145 de pagini color, pe foaie de 115 g, lucioasă, cu copertă cartonată, acoperită cu folie lucioasă. Preţul este de 13 lei.

Mai jos vă prezentăm mărturia scriitoarei:

Am scris această istorioară ca o revărsare a dragostei pentru copii, într-o încercare de a simplifica ceea ce poate părea greu de înţeles. La fel şi noi, adulţii, dacă o vom citi, vom fi poate şi noi ajutaţi de harul lui Dumnezeu şi, la rândul lor, copiii şi nepoţii noştri. Cuviosul credea că cei mici sunt ca nişte casete goale. Ei înregistrează tot ceea ce văd la noi.

Aş dori să le mulţumesc cu sinceritate tuturor acelora care m-au încurajat să merg mai departe cu publicarea acestei cărţi şi care m-au ajutat cu multă dăruire să lucrez la ea. Entuziasmul lor pro­venea din dragostea pentru copii şi pentru memoria Cuviosului Paisie. Voi încheia cu câteva cuvinte ale Cuviosului:

Lucrurile sunt simple, copiii mei.
Noi suntem cei care le com­plicăm.
Ar trebui să le complicăm pentru diavol,
dar să le simplificăm pentru om:
cea mai uşoară cale de mântuire
este aceea a dragostei şi a Smereniei.
E nevoie aşadar ca în orice clipă să aveţi
gânduri bune, pentru a vă apăra sufletul.

Fie ca binecuvântarea sa să ne ocrotească întotdeauna. Amin.

Mersine Vigopoulou
Buna-Vestire a Maicii Domnului
25 Martie 2001

Din Ţara lui Eu-Împărat în Ţara lui Tu-Împărat, prima lucrare publicată a lui Mersine Vigopoulou a fost scri­să din marea ei dorinţă ca nepoţii ei să se poată folosi de înţelepciunea Cuviosului Paisie. Cartea poate fi comandată folosind formularul de aici.