ÎNTÂLNIREA DINTRE PĂRINȚII: JUSTIN ȘI PROCLU | ARHIM. PAISIE

Ispita de la bordeiul Pr. Proclu

Sfinția voastră l-ați cunoscut pe Părintele Justin?

Mi-a fost dat și mie să merg la Părintele. Plecam uneori din Ardeal, treceam pe la Părintele Justin, mergeam pe la Secu, Neamț, apoi la Sf. Parascheva de la Iași. Părintele ne dădea câte un cuvânt. Era foarte atent. Mi-amintesc că prin 1996, martie, parcă, a luat foc casa părintelui Proclu, a surorilor lui de la Metocul Bălan și m-am dus pe la Sihăstria și am trecut și pe acolo. Era, desigur, un mare necaz și greutate să-ți ardă casa. Mi-am zis atunci: „hai să ajut cu ce pot, acum că sunt stareț și am mai multe posibilități”. Trebuie să faci un pas când are cineva un necaz mare.

M-am dus la părintele Proclu, am început să-l ajut. A fost și maica Eustochia care a susținut, era director la seminar la Agapia și părintele Paisie de la Bârnova, au mai fost câțiva părinți care s-au implicat. Ne-am coalizat și am făcut un grup frumos. Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat căsuța. Și în ziua de astăzi e acolo casa. Ei, bine, când se lucra la construcția pentru Părintele Proclu, aveam nevoie la un moment dat de niște materiale și m-am dus la Părintele Justin Pârvu și i-am zis: „Părinte, aveți aici lemne, vă rog frumos să ne ajutați cu niște scândură, că suntem deja la astereală…”. „A, păi ce faceți, unde construiți?”. „La părintele Proclu, că ați auzit că a ars casa…”. și Părintele Justin zice: „Cum să nu, te ajut, dar cu o condiție: să-l aduci pe părintele Proclu până aici, la mine, că, uite, eu am oameni mulți care așteaptă la ușă și nu pot pleca”.

Întâlnirea sfinților

Într-adevăr, l-am adus pe Părintele Proclu. Când am ajuns erau vreo 50-60 de oameni la ușă. Pe noi ne-a ajutat un părinte de acolo, să intrăm „prin spate”. A fost tare drăguț Părintele, când  l-am văzut că l-a întâmpinat pe p. Proclu. Cred că au ținut mult unul la altul. Au fost împreună la Secu și s-au cunoscut bine și le-a fost dor, probabil.

„He he,…ce faci părinte?”, parcă acum îl văd pe Părintele Justin. S-au îmbrățișat. Zice Părintele: „O să te ajut cu tot ce ai nevoie!”. Apoi ne-a dus în chilie la el și au urmat două ceasuri de discuții, amintiri, povestiri despre vitregiile prin care au trecut, despre Sandu Tudor, cum a fost pe la Slatina cu părintele și altele. A fost frumos, a fost o imagine de Pateric!

Pentru mine rămâne amintirea întâlnirii a doi părinți cuvioși. Nici nu știu cum au trecut cele două ore. La un moment dat, tot Părintele Justin a zis: „Haideți să mergem să vă arăt lemnul, că așteaptă săracii oameni la ușă”. Ne-a dus și ne-a arătat: „Uite, astea sunt stivele, aici scândură, acolo căpriori, corni” și tot așa.  Am mai fost încă o dată cu Părintele Proclu la Părintele Justin ca să-i mulțumească pentru ajutor. I-am arătat atunci și câteva fotografii. Era bucuros Părintele.

(Interviul integral îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 95)